Cafeneaua „Corso“, locul de întâlnire al scriitorilor şi jurnaliştilor din perioada interbelică. Aici se bea cel mai bun şvarţ

Cafeneaua literară „Corso“ de pe Calea Victoriei a fost, în perioada interbelică, un loc preferat al artiştilor, scriitorilor şi jurnaliştilor.

Cafeneaua „Corso“, deschisă de papa Finkelstein, era frecventată de scriitori şi gânditori de renume. Cioran, Ţuţea, Eliade sau Zaharia Stancu se numărau printre clienţii fideli. Chiar aveau locurile lor ştiute de toată clientela. 

Scriitorul Vlaicu Bârna a relatat în volumul memorialiastic „Între Capşa şi Corso“ ce a însemnat această cafenea literară în viaţa literară a vremii: 

„Luxosul local de pe Calea Victoriei, cu mesele încadrate în lojii de catifea, sub o revărsare de lumini, era peste drum de palat şi în vecinătatea grădinii Ateneului, la doi paşi de căminul studenţesc Vasiliu-Bolnavu, unde locuia Cioran. Lângă zidul din fundul localului, o masă lungă era rezervată presei şi scriitorilor, artiştilor. Treceau pe aici regulat Ion Vinea, Cocea, Zaharia Stancu, Cioculescu, Streinu, dr. Lieblich, Ştefan Antim, Vianu şi lista poate continua. […]

În sala de jos o masă a presei, a artiştilor şi scriitorilor, plasată în fund, la stânga, făcea pandant cu o alta, situată la cealaltă parte a localului, care era masa ardelenilor. Aici, la această masă trăgea totdeauna Petre Ţuţea, şi intrarea lui Cioran la Corso prin el s-a făcut. […]

Se arăta mai rar şi grupul de la cercul şi revista „Criterion“. Vulcănescu, Eliade, Comarnescu, Dan Botta, Tell, dar se aşezau totdeauna lângă ferestrele ce dădeau spre Calea Victoriei.

La masa ardelenilor lumea era în păr. Ţuţea, mântuit de idolatria pentru comunism, teoretiza acum pe tema spengleriană a decadenţei Occidentului şi lângă el Cioran cu obiecţii şi completări. […]

Într-o lojă îl vedeai pe N.D. Cocea cu Aurel Grama, redactorul săptămânalului „Reporter“ ale cărui tipare semănau leit cu ale hebdomadarului francez de atunci „Marianne“, în alta profilul juristului Venetu de Garterburg, unul din apropiaţii lui Iuliu Maniu; dincolo Mişu Fărcăşanu de la oficiosul liberal „Viitorul“, băiat frumos şi cultivat, ginerele poetului Ion Pillat. Un obişnuit al locului, cu care mă împrietenisem, era şi purtătorul unui condei ager, juristul şi memorialistul Ştefan Antim.

„Corso“ era renumit pentru cel mai bun svarţ

„Corso“ era apreciat şi căutat pentru svarţ, o băutură foarte apreciată în perioadă interbelică. Se spunea că acolo se bea cea mai bună băutură de acest fel. Scriitorul Vlaicu Bârna relata că era un preparat importat de la nemţi şi austrieci. Şvarţul semăna cu o cafea neagră fără zaţ. Se prepara în cantităţi foarte mari, o dată pe zi. În conţinutul băuturii se  în care se puneau în cantităţi egale cafea măcinată mare şi cicoare. Se strecura şi se reîncălzea, după care se servea în cupe de metal, cu zahăr cubic şi un pahar de apă rece.

Cafeneaua a fost menţionată în romanul lui Mircea Eliade „Întoarcerea din rai“, ca loc de întâlnire al prietenilor lui Pavel Anicet, personajul principal al cărţii, un bărbat tânăr, fermecător şi cuceritor prin vocaţie.