Asul care i-a pregătit pe piloţii români din Primul Război Mondial. Cum a sfârşit doborât de avioanele inamicului

Aviatorul Dumitru Greavu a fost unul dintre eroii din Primul Război Mondial. A murit la Mărăşeşti, după ce avionul în care se afla a fost doborât de inamici.

Aviatorii români care au luptat în Primul Război Mondial sunt condideraţi adevăraţi eroi. Aceştia au reuşit să reziste în faţa aviaţiei inamice, cu mult superioară. 28 de aviatori, mecanici, aerostieri şi observatori aerieni căzuţi la datorie în timpul Războiului pentru Întregire.

13 dintre aceştia au căzut efectiv în luptele aeriene sau au fost doborâţi de artileria antiaeriană inamică, aşa cum este şi cazul eroului gorjean Dumitru Greavu, restul căzând din cauza unor defecţiuni tehnice ale avioanelor.

 „În anii războiului de întregire 1916 – 1919, când România a devenit parte beligerantă a primei conflagraţii extinse la nivel mondial, aviatorii români şi-au adus o importantă contribuţie la reuşita operaţiunilor militare. Lipsită, la început, de experienţa unui război de anvergură, aviaţia militară română, înfiinţată în anul 1910, a trebuit să facă faţă unui examen sângeros. În prima parte a campaniei, datorită înzestrării precare a Corpului Aerian Român, care în prima zi de mobilizare, avea în serviciu doar 28 de avioane de recunoaştere, toate vechi, incapabile să depăşească o viteză de 80 km/h şi nearmate,echipajele româneşti ale celor patru grupuri de aviaţie – fiecare armată a primit în subordine câte un grup de escadrile – au rezistat eroic celor peste 250 de avioane inamice concentrate pe frontul românesc. Aviatorii români au îndeplinit în acele luni sute de misiuni de recunoaşteri şi fotografieri aeriene în dispozitivul inamicului, reglajul tirului artileriei terestre, sprijinul acţiunilor infanteriei, zboruri de vânătoare liberă, bombardament de zi şi de noapte, transport şi legătură, încercări de aeronave“, arată istoricul Andrei Popete Pătraşcu, preşedinte al Asociaţiei cultural-istorice „Dumitru şi Maria Pleniceanu.

A urmat Şcoala militară de pilotaj de la Băneasa

Familia eroului aviator Dumitru Greavu îşi avea originea în satul Topârcea, situat între Sibiu şi Făgăraş, în Transilvania, dar, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Iacob Greavu, tatăl eroului, s-a stabilit în Vădenii Gorjului nu departe de casa unde s-a născut si eroina Ecaterina Teodoroiu. „Familia acestuia a avut şase copii: Andrei, Dumitru, Belu, Vasile, Elena şi Ion, doi dintre aceştia rămânând să poarte onoarea şi cinstea în rândul aviatorilor români: Dumitru şi Belu. Primul, între eroii de la 1916-1918, şi în al doilea război mondial, al doilea fiu, Belu. Iubitor al zărilor albastre, Dumitru Greavu, Mitu cum era cunoscut între camarazi şi apropiaţi, avea să devină pilot aviator după anii majoratului, înscriindu-se la Şcoala militară de pilotaj de la Băneasa“, precizează Andrei Popete Pătraşcu.

I-a pregătit pe piloţii care au luptat în Primul Război Mondial

La începutul Primului Război Mondial, Dumitru Greavu a avansat până la gradul de sergent instructor. Acesta i-a pregătit pe piloţii care aveau să participe la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. Aviaţia Română era total nepregătită la începutul Primului Război Mondial.

„Dintre cei 97 de militari brevetaţi în şcolile de pilotaj din România, până la 15 august 1916, data când ţara noastră a intrat în conflagraţia mondială, doar 57 dintre aceştia mai pilotau avioane. Aveau să fie însă pregătiţi în perioada războiului peste 129 de noi piloţi, o parte dintre aceştia chiar de către instructorul gorjean care a participat şi la primele misiuni de recunoaştere şi de legătură, zburând adesea la altitudini sub 200 metri, în ciuda stării atmosferice defavorabile (ploi de toamnă, ceaţă, nori la mică înălţime, lapoviţă sau vânt puternic). Dumitru Greavu s-a evidenţiat în numeroase misiuni de supraveghere aeriană, precum şi prin exactitatea rapoartelor de observaţie întocmite cu privire la mişcările de trupe din spatele liniilor germane“,

prezintă preşedintele Asociaţiei cultural-istorice „Dumitru şi Maria Pleniceanu.

Doborât de artileria inamică

La începutul lunii noiembrie 1916, şcolile de aviaţie de la Chitila, Băneasa şi Cotroceni au fost mutate în Moldova, la Bârlad şi Iaşi. Acţiunile aviatorilor români erau sporadice din cauza defecţiunilor apărute la aparatele de zbor. În ajutorul Aviaţiei Române a venit Misiunea militară franceză condusă de generalul Henry Bérthlot, care a adus avioane noi de luptă. Piloţii şi personalul navigant necesita antrenamente în vederea instruirii. Pilotul Dumitru Greavu a fost doborât de artileria antiaeriană germană la Mărăşeşti, când se deplasa la bordul avionului său de tip Farman spre câmpul de zbor, unde trebuia să fie mutată unitatea de care aparţinea.

„Era al zecelea aviator al Aeronauticii româneşti care îşi aducea tributul de sânge, din cei 28 de aviatori, mecanici, aerostieri şi observatori aerieni căzuţi la datorie. (...) Curajul, spiritual de sacrificiu şi eroismul sergentului instructor pilot gorjean, au fost elogios apreciate de comandamentul şi camarazii alături de care a luptat în război. Şi-a dormit somnul de veci pe câmpul de luptă din 1916, de la 14 noiembrie acel an, până în luna iulie 1945, când osemintele sale au fost aduse de fratele său Ion Greavu, şi înhumate creştineşte în pământul Gorjului, la Cimitirul Şişesti, din Vădeni, alături de părinţi şi fraţi. Onoarea şi cinstea ce i se cuvin, în calitate de erou al aviaţiei române, sunt înscrise cu litere de aur alături de alţi aviatori români pe frotispiciul Monumentului Eroilor Aerului, din Bucureşti şi pe Monumentul Eroilor din Vădeni, la Târgu-Jiu“, mai arată istoricul Andrei Popete Pătraşcu.