Tur virtual al unora dintre cele mai importante muzee din Dâmboviţa

Pandemia de COVID-19 ne ţine în casă, dar dacă vrem să ne plimbăm online putem să vizităm două dintre cele mai importante muzee din Dâmboviţa.

O vizită la Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi poate fi făcută la adresa http://www.ansamblulbrancovenescpotlogi.ro/ro/tur-virtual, în timp ce Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească" de la Târgovişte poate fi văzut pe https://curti-brancovenesti.patrimoniu.ro. 

Construcţia şi elementele componente ale Palatului Domnesc

În anul 1698, Constantin Brâncoveanu a ridicat, din temelii, o curte domnească la Potlogi, în centrul căreia se afla palatul. Curtea de la Potlogi, pe care domnul o ridică la statutul de curte domnească dinastică, a fost zidită pentru Constantin, fiul cel mare şi prezumtivul moştenitor al tronului ţării. 

Un boier de încredere, din zonă, care avea curţi la Corbii Mari, Mihai Corbeanu, al doilea postelnic, a fost numit ca ispravnic al lucrărilor de edificare a noii reşedinţe domneşti. 

Logofătul Radu Greceanu, cronicarul oficial al domnitorului, nota cum, în iulie 1698, “măria sa în Bucureşti n-au mai şezut, ci s-a ridicat de au mers la Potlogi, de au văzut casele mării sale ce se lucra acolo ˮ.

Prima menţionare a Curţii Domneşti de la Târgovişte 

În 1427, în memoriile sale, cruciatul Hans Schiltberger, menţioneză oraşul Târgovişte drept capitală a Ţării Româneşti, alături de Argeş. Cruciatul Hans Schiltberger a participant la expediţia militară ce s-a încheiat cu înfrângerea de la Nicopole. 

Dar, deoarece această lucrare a fost editată 31 de ani ulterior, se presupune că în 1396 oraşul avea deja fortificaţii, ca orice capitală a vremii.

În actele interne, Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Bătrân când, într-un act al fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbeşte despre însuşi oraşul domniei mele Târgovişte.

Din acest act se poate înţelege că, la acea dată, aici funcţiona o reşedinţă voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziţie, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină şi urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni.