Sărbătoare mare la Mănăstirea Nucet. Credincioşii au mers să ia aghiasmă de la Fântâna cu Leac

Mănăstirea Nucet i-a aşteptat pe credincioşii drumeţi să se adape de la Fântâna cu Leac. Este Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare importantă pentru comunitatea ortodoxă. Dacă în alţi ani, mii de credincioşi participau la slujba care avea loc în pădure, departe de arşiţa Soarelui, acum oamenii au fost nevoiţi să păstreze distanţarea socială.

Aceasta este prima slujbă cu public, de la izbucnirea pandemiei de Covid-19, care are loc vineri, 7 mai, la Mănăstirea Nucet din Dâmboviţa, în ziua în care se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii.

Jandarmii au fost şi ei la posturi. Efective importante, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa şi Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti asigurând ordinea şi siguranţa publică.

„Săptămâna Luminată are o însemnătate aparte la Mănăstirea Nucet, loc plin de har în care noi, creştinii ortodocşi, ne simţim mult mai aproape de cele sfinte. Prezenţa oamenilor la Aghiazma mică, săvârşită de soborul de preoţi şi de diaconi la "Fântâna de leac", ne-a arătat, încă o dată, cât de puternice sunt rădăcinile credinţei noastre în Dumnezeu.  Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc jandarmilor, poliţiştilor şi pompierilor dâmboviţeni pentru modul în care au avut grijă ca sărbătoarea Izvorului Tămăduirii să se desfăşoare fără probleme”, a precizat preşedintele CJ Dâmboviţa, Corneliu Ştefan. 

Izvorul Tămăduirii de la Nucet. FOTO: Corneliu Ştefan 

FÂNTÂNA DE LEAC DE LA NUCET

Prima ştire directă despre Mănăstirea Nucet ne este furnizată de documentul emis la 15 decembrie 1501 de Cancelaria domnitorului Radu cel Mare, prin care sfântul lăcaş este înzestrat cu mai multe sate de ţigani de către Gherghina Mare Pârcălab, care-l ridicase din temelie. 

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Nucet ajunsese un puternic stăpân feudal. Pe domeniile sale, slujbaşilor domneşti le era interzis să încaseze dări, să întocmească acte de natură judiciară sau administrativă. A suferit în decursul timpului multe renovări şi îmbunătăţiri. Avariat grav la cutremurul din 1940 şi părăsit de monahi, lăcaşul de cult a devenit biserică de mir, folosită de enoriaşii comunei.

Mănăstirea Nucet este cunoscută în ţară şi pentru izvorul „izbăvitor de boli sufleteşti şi trupeşti”, situat în pădurea din apropiere. 

În secolul al XIV-lea, acesta era străjuit de „stejarul crucii”, numit aşa întrucât pe scoarţa lui fuseseră scrijelite mulţime de cruci. Fântâna şi foişorul construite peste ani la Nucet atrag mii de credincioşi, în special în ziua când se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. 

Traversând pădurea spre „Fântâna de leac”, călătorul se simte mai bine ca într-o grădină botanică, întrucât fiecare locşor merită explorat. 

Vara, aerul este înmiresmat de zeci de floricele colorate, iar zumzăitul gâzelor şi ciripitul păsărilor îţi presară în suflet linişte. Foişorul îţi asigură o răcoare dumnezeiască, iar apa rece din fântâna este numită pe bună dreptate „apă vie”, întrucât este dătătoare de puteri.

Aşadar, când timpul vă permite, merită să faceţi o călătorie până la Mănăstirea Nucet şi să vă „încărcaţi bateriile”. Puteţi ajunge fără mare cheltuială şi foarte uşor cu trenul. 

VĂ MAI RECOMANDĂM ŞI:

ÎPS Nifon va sfinţi apa din “Fântâna de leac” din Nucet de Izvorul Tămăduirii

Aglomeraţie la „fântâna de leac” de la Nucet