VIZITĂ Încântare pentru ochi şi suflet la Mănăstirea Nucet

O călătorie până la Mănăstirea Nucet vă ajută să vă „încărcaţi bateriile” şi să înţelegeţi altfel greutăţile vieţii. Odată ce ai coborât în Gara Nucet, drumul până la lăcaşul monahal este o încântare, fiindcă urmăreşte linia pădurii de stejar, monument al naturii care adăposteşte drumeţii la umbra sa de sute de ani. 

Când păşeşti pe poarta mănăstirii, de deasupra căreia ne priveşte biruitor Sfântul Gheorghe – protectorul complexului monahal, simţi imediat că ai pătruns într-o altă lume, unde nu-şi au loc răutăţile, invidia şi minciuna. Dincolo de zidurile Mănăstirii de la Nucet este atât de frumos, încât nu ştii ce să admiri mai întâi: florile, copăceii, ruinele, fântâna, iepurii, porumbeii etc. Trecutul şi prezentul se îmbină uimitor în acest colţişor de judeţ! De altfel, nimic nu se compară cu liniştea şi împăcarea sufletească pe care le găseşte călătorul într-un lăcaş de cult.

Despre Mănăstirea Nucet se ştie că este a doua ca importanţă din spaţiul dâmboviţean, după Dealu, şi că a fost parte integrantă a centurii de aşezăminte monastice ce constituia în Evul Mediu fortificaţia de apărare a Cetăţii de Scaun a Ţării Româneşti, Târgovişte.

Mai frumos ca într-o grădină botanică

Prima ştire directă despre Mănăstirea Nucet ne este furnizată de documentul emis la 15 decembrie 1501 de Cancelaria domnitorului Radu cel Mare, prin care sfântul lăcaş este înzestrat cu mai multe sate de ţigani de către Gherghina Mare Pârcălab, care-l ridicase din temelie. La sfârşitul sec. XVIII-lea, Mănăstirea Nucet ajunsese un puternic stăpân feudal. Pe domeniile sale, slujbaşilor domneşti le era interzis să încaseze dări, să întocmească acte de natură judiciară sau administrativă. Lăcaşul a suferit în decursul timpului multe renovări şi îmbunătăţiri. Avariat grav la cutremurul din 1940 şi părăsit de monahi, a devenit biserică de mir, folosită de enoriaşii comunei.

Mănăstirea Nucet este cunoscută în ţară şi pentru izvorul „izbăvitor de boli sufleteşti şi trupeşti”, situat în pădurea din apropiere. În secolul al XIV-lea, acesta era străjuit de „stejarul crucii”, numit aşa întrucât pe scoarţa lui fuseseră scrijelite mulţime de cruci. Fântâna şi foişorul construite peste ani la Nucet atrag mii de credincioşi, în special în ziua când se sărbătoreşte „Izvorul Tămăduirii”. Traversând pădurea spre „Fântâna de leac”, călătorul se simte mai bine ca într-o grădină botanică, întrucât fiecare locşor merită explorat. Vara, aerul este înmiresmat de zeci de floricele colorate, iar zumzăitul gâzelor şi ciripitul păsărilor îţi presară în suflet linişte. Foişorul îţi asigură o răcoare dumnezeiască, iar apa rece din fântâna este numită pe bună dreptate „apă vie”, întrucât este dătătoare de puteri.

Aşadar, când timpul vă permite, merită să faceţi o călătorie până la Mănăstirea Nucet şi să vă „încărcaţi bateriile”. Puteţi ajunge fără mare cheltuială şi foarte uşor cu trenul. Costul biletului pe ruta Târgovişte-Nucet este doar 3 lei.