PORTRET Ştefan Doru Dăncuş îi publică pe scriitorii necunoscuţi

Târgovişteanul încearcă să-i atragă pe tinerii cu potenţial literar. Consideră că scrisul este un mod de a trăi.

Un maramureşean care a descălecat în Ţara Românească! Înarmat până în dinţi cu răbdare, înţelegere şi tolba plină de poezie şi spiritualitate. Dăncuş este decis, atât cât îl ţin puterile, să contribuie la promovarea creatorilor literari, a artiştilor plastici din Dâmboviţa şi nu numai.

S-a stabilit în Târgovişte, atras de mirajul istoric al vechii Cetăţi de Scaun, dar nu a uitat de satul copilăriei sale, de năzbâtiile vârstei. Scrie poezie de prin clasa a V-a.

Temele iubite – trecutul, istoria neamului, legendele. „Prima mea poezie s-a numit «Umbra lui Pintea». M-au pus la «Gazeta de Perete» la şcoală. Eram mândru. În fiecare recreaţie, ieşeam şi mergeam să o citesc. Asta s-a întâmplat câteva zile la rând”, îşi aminteşte Ştefan Doru Dăncuş.

40 de premii la concursurile de literatură

Pasiunea pentru literatură a purtat-o şi în liceu, chiar dacă a urmat o şcoală cu profil industrial. A participat la diferite concursuri literare, dar, fiindcă poezia sa nu prea bătea cu valorile regimului, nu a primit girul publicării.

„Am luat de multe ori locul întâi, dar în reviste apăreau cei de pe locul doi şi trei”, spune Dăncuş. A vrut să urmeze Facultatea de Drept, dar a fost respins. Nu arăta bine dosarul său.

„Tata era considerat reacţionar. Fusese secretar la Primărie şi şi-a dat acordul pentru înălţarea unei biserici. De aici mi s-a tras”, rememorează Ştefan Doru Dăncuş.

A lucrat şi în mină, la Motru. A ajuns acolo trimis de regim. Plecase la Bucureşti. Intrase cu mai mulţi prieteni într-un local. S-au întins la discuţii până spre ora 22:00. Când li s-a cerut să plece, au întrebat de ce nu pot rămâne peste această oră şi au vorbit despre „democraţia populară”. A venit Miliţia şi i-a săltat. Prietenii au scăpat, fiindcă aveau buletin de Bucureşti.

Dăncuş a primit... viză de Motru. A lucrat luni de zile în mină. A scris chiar şi un roman, bazat pe experienţa de acolo şi ce s-a întâmplat ulterior – „Zeul cu infinite chipuri”.

A obţinut peste 40 de premii la diferite concursuri literare organizate în ţară. A debutat editorial în 1996, cu volumul de poezie-eseu „Dormi în pace, Doamne! Antidiavolul”. Sunt în curs de apariţie romanele „Jurnal de să nu mă văd”, „Avocaţii cerului” şi „Eliberarea”.

Supărat că Târgoviştea nu este promovată turistic

Revoluţia din decembrie 1989 l-a prins acasă, în Maramureş. Apoi, a umblat mult prin ţară. La Sibiu, Bucureşti, hotărând în cele din urmă să se stabilească la Târgovişte. Împreună cu soţia, a deschis aici o florărie, dar a continuat şi activitatea literară.

Ştefan Doru Dăncuş se miră că Târgovişte, un oraş cu atâta istorie în spate, cu atâtea monumente, nu a fost promovat aşa cum ar fi trebuit. „Există aici un potenţial deosebit. Târgoviştea ar trebui scoasă la suprafaţă, pusă în valoare. Multe oraşe din ţară nu au atâtea vestigii ca Târgoviştea”, spune Ştefan.

În perioada asta tulbure, Doru Dăncuş a reuşit să scoată de sub lumina tiparului două antologii monumentale, de proză şi poezie. În paginile celor două volume sunt strânşi autori din toate colţurile ţării.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce au în plus „Antologiile Revistei Singur” faţă de ce a apărut până acum în România?
Cred că numărul de autori care şi-au încercat şansa. A fost o campanie foarte bine susţinută. Toată lumea a ştiut despre apariţia acestor antologii. Textele au fost alese de un Grup Consultativ, pentru a se evita orice nuanţă de subiectivitate.

Cum vi se pare lumea culturală târgovişteană?
Este efervescentă. Este bine că există un fel de frecuşuri între diverse grupări. Aceste tensiuni nasc competiţia. Fiecare vrea să fie mai bun, caută, încearcă să iasă în faţă.

Ce îi place:

„Îmi plac munţii şi florile. Râul, ramul... Îmi plac excursiile montane, ecologia. Îmi place să-mi ajut semenii dezinteresat, din suflet”, spune Dăncuş.

Ce nu îi place:

„Nu îmi place trădarea sub nicio formă. Nu îmi plac oamenii care îţi înşeală încrederea. Nu îmi plac linguşitorii”, afirmă scriitorul.

Profil:

Născut: 4 august 1968, Ieud - Maramureş
Studii: Liceul de Mine, Petrol şi Geologie
Familie: Căsătorit, doi copii