Peştele ucigaş, care a invadat lacurile bucureştene, cumpărat de la Nucet, jud. Dâmboviţa

Un peştişor cât un toc de ochelari ameninţă cu extincţia peştii din bălţile şi apele noastre curgătoare. Nu are duşmani naturali şi mănâncă orice. „Ictalarus Nebulosos” i-a adus în pragul disperării pe pescari. Mănâncă orice momeală, chiar şi gumă de mestecat! Singura consolare e că muşcă repede şi e bun la gust.

Un mic monstru, cât o palmă de mare, a devenit spaima pescarilor şi crescătorilor de peşte din salba de lacuri a Capitalei. Peştişorul, pe numele său comun somnul pitic, iar cel ştiinţific “Ictalarus Nebulosos”, a câştigat bătălia atât cu pescarii, cât şi cu celelalte specii de peşte. Deşi pescarii amatori îi spun somnul pitic african, de fapt el e de origine americană şi a ajuns în Europa acum vreo sută de ani, scrie evz.ro.

Pacostea neagră

Unul din principalii păgubiţi de pe urma invaziei este Dumitru Dragomir, concesionarul luciului de apă al Lacului Herăstrău în care somnul pitic a masacrat puietul de crap, caras şi ce i-a mai picat sub nas. Administratorul lacului, Vicento Răgălie, zis Costel, omul lui "Mitică de la Ligă", e negru de supărare.

"Din ’97 sunt şef peste balta lui nea Mitică şi de vreo opt ani am văzut prima oară «pacostea neagră»! Când l-am văzut prima oară m-am bucurat, mi-am zis că a înviat somnul la mine în baltă. Părea că e de-al nostru. Apoi, am cumpărat de la baza piscicola de la Nucet, de lângă Târgovişte, un kil jumate de puiet de ăsta şi i-am dat drumul în lac!“, povesteşte Costică cum şi-a făcut-o cu mâna lui.

Practic, omul a băgat în lac circa 800.000 de exemplare de somn pitic, care în doi ani au ajuns la maturitate şi s-au pus pe mâncat tot ce le ajungea pe la mustăţi. "Ajunge la 200-300 de grame foarte repede şi chiar mai mare, de nu-l mai ia nici pescăruşul... "Mănâncă tot ce-i iese în cale, puiet de alt peşte şi icre. Rade tunde şi frezează! Nu mai pot să bag puiet că mi-l mănâncă «somalezii » ăştia...", oftează omul.

Somnul pitic are carnea de consistenţa celei de pui. "Merge la prăjit şi la saramură, da’ nevastă-mea îl face şi chiftele, cu mult mărar! Nu e gras deloc şi în afară de şiră, n-are oase deloc! Se bucură de el ăia care nu plătesc taxa...".