Mitropolia Târgoviştei şi schimbările suferite de-a lungul timpului. A fost prădată, distrusă şi refăcută din temelii

Mitropolia ţării Româneşti se mutã de la Curtea de Argeş la Târgovişte în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Această schimbare fusese propusă de către Mitropolitul Nifon (1503-1505) lui Radu cel Mare. După sfinţirea bisericii sale de la Curtea de Argeş, Neagoe Basarab începe zidirea lăcaşului, în 1518, dorind-o „mare şi frumoasă cu opt turle şi tot rotunde, cum se satură ochii tuturor de vederea ei”.

Mitropolia Târgovişte  este sfinţită la 17 mai 1520, având hramul „Înălţarea Domnului”, deşi sfântul lăcaş era neterminat. După moartea ctitorului (1521), unul din urmaşii săi, Radu Paisie (1535-1545) o acoperă „cu plumb” şi o zugrăveşte „cu toată podoaba”, lucrările încheindu-se la 20 septembrie 1537. 

Prădată şi distrusă

Se pare că Neagoe Basarab a mărit construcţia realizată de Radu cel Mare prin adăugarea pridvorului deschis pe 3 laturiş şi susţinut de 12 coloane. Ca întregul oraş, şi mitropolia suferă stricãciuni importante în timp. “Dintre acestea amintim: ocuparea temporară a Târgoviştei de către turci (1595), jaful trupelor lui Gabriel Bathory (1610-1611), evenimentele de la 1821, când trupele lui Alexandru Ipsilanti utilizează plumbul de pe acoperiş, edificiul rămânând fără posibilitatea protejării bolţilor şi picturii, ceea ce a condus la năruirea lor”, se arată în Ecnciclopedia Oraşului Târgovişte. 

O etapă înfloritoare a aşezământului bisericesc este cea din timpul lui Matei Basarab (1632-1654), când se fac reparaţii, se consolidează incinta pe faţadele laterale, se extinde spaţiul pictat. 

Tipografia este adusă de la Mănăstirea Dealu

Prestigiul Mitropoliei este întărit prin activitatea editorial-tipografică desfăşuratã aici, prin mutarea tipografiei de la Mănăstirea Dealu. În 1651, apare prima carte tipărită în noua locaţie „Mystirio” („Sacrament”), urmată de „Îndreptarea legii” (1652) ºi „Târnosanie” (1652). 

“Semnificativ este faptul cã mitropolitul ţării, Ştefan, simte nevoia tipăririi cărţilor de slujbă în slavoneşte, dar cu tipicurile traduse în limba română. Ultima mare etapă a reparării vechii mitropolii este cea din vremea lui Constantin Brâncoveanu, între 1707-1709, când mitropolitul Teodosie hotărăşte lucrări noi, dar ş zugrăvirea, pentru a doua oară la „biserica mare, cu altarul şi cu tinda cea mică”, se mai arată în Ecnciclopedia Oraşului Târgovişte. 

Acctivitatea tipografică este reluată de către mitropolitul Antim Ivireanul, care topăreşte cărţile „Serviciul bisericesc”(1709), „Învăţătură bisericească” (1710), „Panoplia dogmatică” (1710), „Octoih” (1712); „Liturghii” (1713), „Pilde filozofeşti” (1713); „Maxime filozofice” (1713), „Capete de poruncă” (1714), „Despre oficii, clerici” (1715) etc. 

Din 1842 se începe dărâmarea lăcaşului

Din complex dispar prima dată clădirile, rămânând numai biserica şi clopotniţa de la intrare. În 1889 arhitectul Lecomte de Nouy o demolează, construind forma actuală, departe de cea iniţială. Este pictată de Belizarie, fiind sfinţită la 12 noiembrie 1933, de către primul patriarh al românilor, Miron Cristea. 

Biserica actuală este construită în stil bizantin, în cărămidã, cu pridvor deschis, susţinut de 12 coloane, fiind în formă de cruce greacă înscrisă. La întretăierea celor două braţe ale crucii se înalţă turla naosului cu12 laturi şi 12 ferestre. 

Altarul are, de asemenea, o formă caracteristică, cu o absidă mare în axul longitudinal şi două abside alăturate servind de proscomidie şi diaconicon. După ample lucrări de reparaţii şi dotăriale sfântului lşcaş resfinţirea s-a fãcut în 4 noiembrie 2001 de către I.P.S. Mitropolit Dr. Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei.