Imagini de la cea de-a 30-a Traversare a Munţilor Leaota, realizată de Asociaţia de Turism Chindia Târgovişte
0Asociaţia de Turism Chindia Târgovişte a realizat, în acest weekend, cea de-a 30-a Traversare a Munţilor Leaota, aceasta fiind şi cea mai tradiţională tură montană din istoria sa. "Traversarea Negru Vodă", denumită astfel de cel care a iniţiat-o şi organizat-o ani la rând, Marcel Puiu, presupune parcurgerea aproape integrală a crestei Munţilor Leaota, de la Cabana Leaota şi până la Cabana Padina, pe o lungime de mai bine de 30 km.
Chiar dacă tehnic nu pune probleme, ca anduranţă în schimb, necesită mult efort fizic şi multă uzură psihică. Se spune ca o tură de acest gen, te poate pregăti chiar pentru marii munţi. Partea cea mai interesantă a acestei traversări o reprezintă, fara doar şi poate, peisajul minunat oferit de masivele din jur: Iezer, Piatra Craiului, Bucegi, iar mai în depărtare spre vest, chiar Parângul, Căpăţânii şi Munţii Lotru-Cândrel.
Traversarea ''Negru Vodă'' nu reuşeşte în fiecare an şi asta din cauza instabilităţii atmosferice sau a zăpezii prea mari.
În acest an s-au încumetat să parcurgă traseul: Mihai Radu, Bogdan Drăgoi, Dobra Alexandru, Maria Simion, Petrică Mihăilă, Bogdan Georgescu si Geo Badea, fiind aşteptaţi în zona Muntelui Bucşa de Petre Preda şi Aurelian Cotinescu.
După o noapte incomodă la Cabana Leaota, din cauza stadiului tot mai avansat de degradare, sâmbată dimineaţa în jurul orei 4.30 am pornit la drum. Vremea bună şi zapada nu foarte mare, ne-a permis să înaintăm destul de bine pe creastă, astfel că în jurul orei 8.30 eram deja pe Varful Leaota (2133m).
Vântul intens şi temperatura scăzută nu ne-a lăsat să zăbovim prea mult pe vârf, apelând la o pauză mai scurtă pentru poze, apă şi merinde. De aici, drumul pe creastă s-a făcut peste vârfuri mai puţin cunoscute, Jugureanu, Secările, Pietrele Albe, Dudele şi într-un final Bucşa, cea care ne apropie cel mai mult de Şaua Strunguliţa, "poarta" de itrare în Munţii Bucegi.
Plecaţi pe întunerec de la Cabana Leaota, ajungem pe lumină la Cabana Padina. Dupa 9 ore jumătate de mers, cu pauze rezonabile ce-i drept, în jurul orei 13.30 deschidem uşa cabanei care ne-a găzduit, fără ezitare şi de fiecare dată, la toate traversările noastre.
"Cel mai important lucru la care ne gandim cu toţii, savurând un ceai fierbinte, este că am reuşit şi că am ajuns cu bine. A fost de departe cea mai frumoasă zi de traversare la care am participat", a spus unul dintre montaniarzi.