Glod, satul de film al Dâmboviţei

În 2006, s-au realizat aici primele minute din pelicula “Borat”, însă viaţa reală a localnicilor bate de departe povestea scenariştilor. Săraci, dar cinstiţi! Aşa pot fi descrişi în puţine cuvinte oamenii din Glod. Pentru a-şi câştiga existenţa, lucrează zi-lumină în pădure, cioplesc piatra de râu sau dau formă răchitei.

De cum păşeşti în satul Glod, comuna Moroeni, ai senzaţia că te afli într-un decor de film. Drumul naţional, până aici liber, parcă se îngustează brusc. De o parte şi de alta, este străjuit de grămezi de piatră de râu, iar oamenii îşi văd liniştiţi de cioplit sau de împletiturile din răchită. Sunt îndeletnicirile pe care localnicii le transmit din tată-n fiu şi care-i ajută să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta. Când vine sezonul fructelor de pădure, sătenii din Glod împânzesc codrii, în căutare de măceşe, cătină, afine şi ciuperci, pe care le valorifică printr-un centru specializat deschis la marginea localităţii. “Ne câştigăm pâinea de toate zilele cinstit, prin muncă, nu făcând abateri. Aşa ne-am învăţat unii pe alţii. Mergem la Sinaia, Braşov, Ploieşti şi Bucureşti ca să vindem produsele pe care le lucrăm – târne, coşuri, linguri, fuse. Suntem mulţumiţi aşa cum ne aflăm astăzi. Nu avem probleme cu jandarmii, cu poliţiştii, cu primăria”, ne-a spus Aureliu Piroiu, un bătrân din sat.

250 de dosare de ajutor social

În Glod, toată lumea lucrează cu ziua. Puţini sunt cei care mai au un loc de muncă stabil. Până-n 10 persoane! Tinerii fac treburile grele. Îi ajută pe pădurarii în pădure sau adună piatra de pe râu. Îşi fac stocul pentru iarnă, când se vor aşeza în faţa grămezilor şi se apucă de cioplit. Nu câştigă mult, comparativ cu efortul depus. Doar 10 lei pentru un metru pătrat, dar banii le ajung să-şi cumpere mâncare şi să-şi trimită copiii la şcoală, fiindcă rromii din Glod au înţeles că doar educaţia îi poate ajuta să-şi schimbe condiţia. “Obţin cam 40 de lei pe zi, dar nu am mereu de muncă. Doar vreo 10-12 zile pe lună. Muncesc de toate. Am cărat piatră chiar şi cu spinarea numai să fac şi eu un ban. Aş fi vrut să am serviciu, dar unde? Fac muncă brută de la 10 ani. Nu am o meserie la bază şi este vai de mine. Sunt un om amărât”, ne-a vorbit despre viaţa sa Vasile Luca, de 31 de ani.

Nici bătrânii nu stau degeaba în Glod, mai ales că nu au o pensie. Ar însemna să moară de foame în casă! “Primăria plăteşte ajutoare sociale pentru 250 de persoane din 1.800 de locuitori ai satului. Se adaugă şi 50 de dosare pentru cei cu diferite handicapuri. Tot administraţia locală a fost cea care a intervenit pe lângă Apele Române, să-i lase să colecteze piatră, pe lângă Direcţia Silvică, să poată aduna fructele de pădure, şi astfel oamenii să-şi câştige existenţa”, spune Vasile Olâc, viceprimarul comunei Moroeni.

Aţi aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe targoviste@adevarul.ro!