Dan Şetrean îi învaţă dansuri populare pe „Junii Valahi”

Bunica a fost cea care i-a insuflat dâmboviţeanului dragostea şi respectul pentru folclor, pentru tradiţiile româneşti.

Folclorul, tradiţiile sunt pentru Dan Şetrean precum aerul. Şi-a petrecut copilăria în mijlocul unei comunităţi de oameni destoinici, păstrători ai valorilor strămoşeşti. Mocani din Vulcana Băi. Îşi aminteşte cu nostalgie de acei ani, de serile petrecute în preajma bunicii, care îi povestea ore în şir despre vremurile de altădată, despre legendele dealurilor de la poala Carpaţilor. „Stăteam şi o ascultam pe bunica într-o tăcere desăvârşită. Nu mă mişcam de lângă ea. Avea un dar deosebit de a povesti”, îşi aminteşte Dan Şetrean. De atunci, i-a intrat în suflet şi în sânge folclorul, portul tradiţional românesc pe care-l iubeşte nespus de mult. „Aveam 7-8 ani când mergeam la nunţi, la botezuri, ba chiar fugeam şi pe la baluri sau hore. Urmăream cu plăcere obiceiurile locale, modul în care se desfăşurau ritualurile. Era ceva fermecător pentru mine”, spune Dan.

I-a fost mentor maestrul Gheorghe Văduva
În copilărie s-a intersectat oarecum şi cu Florin Petrescu, alias Axinte din trupa Vacanţa Mare, de fel tot din Vulcana Băi. „Ne întâlneam, când jucam fotbal şi pe la nunţi. Era mai mic decât mine şi, ştiţi cum este la ţară, te alături grupului de prieteni după vârstă. De atunci, Florin avea aptitudini de artist. Cânta la chitară, la acordeon”, povesteşte Dan Şetrean. Instructorul de dans ne-a spus cu satisfacţie în glas că a fost crescut mai mult de bunică. Aceasta i-a inspirat felul de a fi, dragostea pentru folclor, dar şi pentru modelarea lemnului. Lui Dan Şetrean îi place să şi sculpteze. „Din păcate, nu mai am timp pentru această pasiune”. Coregraful a prins o slăbiciune, un respect deosebit pentru bătrâni. „Îmi este drag să vorbesc cu ei, să mă întâlnesc, să le ascult istorioarele”. Dansul popular l-a deprins de la nunţi, unde mergea de copil şi se pierdea în mulţimea petrecăreţilor. Când a ajuns la liceu, în Târgovişte, a intrat în Ansamblul Chindia. L-a avut ca mentor pe maestrul coregraf Gheorghe Văduva. „A fost perioada în care eu m-am format ca dansator, ca instructor. Atunci a înflorit pasiunea mea pentru tradiţiile româneşti. Atunci a rodit”, mărturiseşte Dan Şetrean.

Cunoaşte Parisul mai bine decât Bucureştiul
Împreună cu formaţia de dansuri a colindat întreaga Europă. „Cunosc Parisul mai bine decât Bucureştiul. Am avut numeroase turnee în Franţa, în Grecia, Ungaria, Italia, Serbia”. Şetrean ne povesteşte că a fost impresionat de românii care trăiesc în Serbia, de dorul lor de neam şi ţară. „I-am văzut cum se luptă cu toată fiinţa lor pentru a-şi păstra tradiţia, graiul. Am mers într-o localitate unde existau două case de cultură, în care funcţionau cenacluri literare, şezători. Acolo, fiecare român scrie şi vrea să recite poezie”. Ne mai spune Dan Şetrean că într-o vreme francezii şi italienii erau înnebuniţi după folclorul nostru. Românii erau bine primiţi la festivaluri. Erau apreciaţi. „Treburile au degenerat uşor-uşor, pe măsură ce au intervenit schimbările politice, economia, migraţia”. Dan Şetrean crede că în perioada comunistă exista un culoar mai bun pentru tradiţiile româneşti, pentru promovarea frumosului. A reuşit să închege la Pucioasa şi Vulcana Băi două formaţii valoroase de dansatori, sub titulatura „Junii Valahi”. „La început, a fost greu. Copiii nu acceptau astfel de activităţi, nu erau deprinşi cu tradiţia. Încet-încet, le-am insuflat dragostea, pasiunea pentru a face ceva. Acum, sunt dornici să danseze, să afle mai multe”.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum aţi reuşit să închegaţi la Vulcana Băi un ansamblu de dansatori atât de puternic?
Începutul a fost dificil. Copiii de astăzi sunt altfel. Nu ştiau să danseze. Am pornit cu o grupă de 8 copii. Încet-încet, au venit alţii şi alţii. Ba, chiar şi părinţii au fost atraşi de ceea ce facem. Acum, dacă participi la o repetiţie a dansatorilor de la Vulcana, zici că s-a organizat o sărbătoare.

Sunt sprijiniţi cei care se ocupă de obiceiurile şi tradiţiile populare?
Acum, nu prea. Este adevărat, vremurile sunt grele. Dar, ce să facem, mergem înainte. Noroc că mai sunt oameni sufletişti. Ei ţin în viaţă folclorul autentic. Ar fi nevoie de mai multă implicare din partea autorităţilor, dar astea sunt vremurile.

Ce îi place:
„Îmi place să comunic cu oamenii. Sunt un tip sociabil. Trebuie să-i înţelegi pe alţii dacă vrei să te faci înţeles. Îmi plac cei care nu caută noduri în papură. Îmi place diversitatea. Iubesc folclorul. Este sufletul meu”, spune Dan Şetrean.

Ce nu îi place:
„Nu îmi place minciuna. Nici perversitatea. Sunt dezamăgit de cei care te înşeală. Nu-mi place neîncrederea. Nu îmi plac cei care nu apreciază valorile trecutului, cei care nu au respect faţă de bătrâni, care nu-i apreciază”, mărturiseşte Dan.

Profil:
Nume: Şetrean Traian
Născut: 14 septembrie 1967, Vulcana Băi
Studii: Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” şi Şcoala Populară de Artă-Secţia Coregrafie
Familie: Căsătorit, un băiat