Cum se prepară, ca la carte, delicioasa plăcintă sârbească. Secretele unei reţete vechi de mai bine de 100 de ani
0Oamenii din Dâmboviţa sunt gurmanzi desăvârşiţi. Pe lângă mâncărurile tradiţionale, pe care le gătesc ca la carte, trebuie să amintim de plăcinta sărbească, o delicatesă gătită de bulgarii din cartierul Matei Voievod din Târgovişte sau din comuna Băleni, zonă renumită şi pentru producţia de legume. Prepararea ei a fost transmisă din generaţie în generaţie şi, în urmă cu câţiva ani, era desertul de bază pe masa nuntaşilor.
Fiecare gospodină are reţeta ei proprie. Unele folosesc lămâia pentru aromă, altele stafidele pentru gustul puţin acrişor, însă mirosul te doboară. După ce s-a copt în tavă, musai din aluminiu, plăcinta sârbească arată incredibil şi îţi lasă gura apă.
Reţetă veche de peste 100 de ani
“Eu m-am născut cu plăcinta sârbească. Reţeta s-a distribuit din generaţie în generaţie. Bunica, dacă trăia, avea 103 ani acum. De la ea am învăţat reţeta perfectă. Nu contează ce facem, trebuie să avem plăcintă pe masă. Acum, cei tineri s-au mai dat şi pe alte feluri de prăjituri cu nu ştiu ce creme, cu blaturi”, ne-a spus Steluţa Nicula, din comunitatea de bulgari din Târgovişte.
Plăcinta sârbească este desertul specific sârbilor din Dâmboviţa. “Este o perioadă când noi mâncăm musai această plăcintă. În săptămâna de lasata secului de brânză, înainte de Postul Paştelui. În mai toate casele se găseşte acestă plăcintă atunci”, ne dezvăluie doamna Steluţa.
Ingrediente
Pentru prepararea plăcitei aveţi nevoie de:
- o jumătate de kilogram de făină. Coca frămânatată se taie în 6 bucăţi. Aceste bucăţi de cocă reprezintă cele şase foi.
- un kilogram de brânză, după gust
- 500 de gr. de zahăr
- 1 pliculeţ de praf de copt
- 4 pliculeţe zahăr vanilat
- lămâie rasă
- puţină sare
- o cană de lapte
- 12 ouă
- stafide
- ulei
Cum se prepară
Pentru foi. Se foloseşte o jumătate de kilogram de făină, o cană cu apă rece pentru frământat, un praf de sare şi ulei. Se frământa coca aproximativ o jumătate de oră pentru a fi elastică.
Ouăle nu se sepeară, se amestecă cu laptele, se pune zahărul vanilat şi apoi se răzuieşte nişte coajă de lămâie.
Brânză se pune cam un kilogram, un kilogram şi 300 de grame. Nu trebuie să fie nici sărată şi nici dulce. Dacă este mai moale o fărâmăm în mână. Dacă e mai închegată, o dam pe răzătoare.
Din cocă facem şase foi şi se lucrează fiecare în parte. Prima foaie este mai mare şi acoperă celelalte foi cu 3 centimetri. Pe fiecare în parte se pune brânza mărunţită bine, staidele şi ouăle bătute cu laptele.
„La cuptor stă cam o oră, o oră şi jumătate, depinde de cuptor. Cuptorul trebuie încins bine înainte să introducem tava, la 180 de grade. Primele 10 minute trebuie să stea la foc puternic, după care se lasă la foc mai mic pentru a se pătrunde bine. Oricum, fiecare gospodină trebuie să îşi cunoască cuptorul”.
Plăcinta, cerută de copii la serbări
Tava, de regulă, trebuie să fie tavă rotundă şi de aluminiu. “Prima dată noi cumpăram tăvi de la Braşov, de la nişte unguri. Plăcinta este foarte cerută şi de copii. Fac la serbări, la diferite ocazii. Colegii soţului de la serviciu, la fel, sunt nişte clienţi fideli”, mai spune Steluţa Nicula.
“Plăcinta adevărată se făcea fără stafide, dar în ultimul timp noi am început să punem stafide”
Bulgarii au venit pe melagurile judeţului Dâmboviţa în intervalul 1810-1838, in timpul unuia din cele doua războaie ruso-turce: 1806-1812 sau 1827-1829. Cele 57 familii de bulgari nou venite, despre care vorbeşte Catagrafia din 1838 s-au stabilit, în continuarea vechii mahalale sârbeşti, pe strada Bucureştilor.
Având în vedere ca cea mai numeroasa emigraţie in nordul Dunării a avut loc după războiul ruso-turc, încheiat prin pacea de la Adrianopol (1829) - de data aceasta au trecut în nordul Dunării sate întregi de bulgari şi s-au aşezat în Principatele Romane - se poate presupune că cele 57 familii de bulgari stabilite la Târgovişte au venit cu acest prilej. Este ştiut ca tot atunci au venit şi cele 102 familii care au întemeiat satul Băleni Sârbi.