Cum s-a ajuns la ciudăţenia maximă din educaţia românească: şcoli cu mai mulţi angajaţi decât elevi
0FENOMEN. Părinţii din comunele din apropierea aglomerărilor urbane preferă să-şi înscrie copiii la şcoli din oraş. Astfel, în sate rămân micro-şcoli cu câţiva elevi în total, în vreme ce la oraş clasele sunt supra-aglomerate.
Scăderea natalităţii loveşte dur în şcolile din toată ţara, iar pusă cap la cap cu fenomenul migraţiei duce la o complicare masivă lucrurilor în domeniul Educaţiei. În Dâmboviţa, de exemplu, numărul preşcolarilor a scăzut, doar într-un an, cu peste 1.000.
Mai mult decât atât, mulţi elevi din rural sunt înscrişi la şcoli urbane, iar în acest fel se amplifică un dezechilibru deja greu de stăpânit: în timp ce şcolile de la oraş sunt arhipline, cele de la sate abia mai funcţionează, din lipsă de învăţăcei.
Şcoala din Moţăieni (Dâmboviţa) deţine recordul negativ din judeţ la numărul de elevi. Doar şase elevi de ciclu primar mai frecventează cursurile şcolii primare din comună în anul şcolar 2020-2021. Ei sunt împărţiţi astfel: câte doi elevi la clasele a I-a, a II-a şi a IV-a.
„Avem doar clasele I-IV. S-a ajuns aici pentru că pe parcursul timpului copiii au plecat. Cei din Cucuteni s-au dus la Pucioasa, iar cei din Moţăieni s-au dus la Fieni, la şcoală. S-a produs acest exod pe motiv că se face mai multă şcoală în oraş. Procesul acesta nu e de ieri, de azi, ci se întâmplă cam de la Revoluţie. Toată lumea are dreptul la educaţie şi trebuie să ţinem şcoala deschisă şi pentru ei. Nu îi putem lăsa analfabeţi”, ne-a spus primarul comunei Moţăieni, Iordache Florin.
Mai mulţi angajaţi decât elevi
În aceeaşi clădire cu şcolarii funcţionează şi grădiniţa, cu 11 preşcolari. Per total, numărul personalului de la şcoală şi grădiniţă este mai mare decât numărul elevilor de la ciclul primar, respectiv opt (trei cadre didactice titulare, două cadre didactice cu baza în altă şcoală, două cadre auxiliare şi un muncitor care are grijă de centrala termică şi face şi curăţenie în unitate). De altfel, situaţia nu este unică în judeţ, nici în ţară
Clădirea Şcolii din Moţăieni are cinci săli de clasă, cancelaria, cabinetul directorului, iar la demisol este camera centralei. Actuala clădire a fost construită în 1970, dar prima atestare a şcolii datează din 1843 când la Moţăieni este numit învăţător „Vasile Popescu, de 19 ani, flăcău, născut în sat”. În anul 1844 cursurile la Moţăieni se ţineau în casa învăţătorului. De-a lungul celor peste 160 de ani de la prima atestare a şcolii, pe acolo s-au perindat peste 90 de dascăli.
Naveta elevilor, o modă
Şi şcolile din comunele limitrofe municipiului Târgovişte sunt în pragul desfiinţării din cauza faptului că părinţii aleg să îi ducă pe cei mici la şcolile din oraş. Unii părinţi fac naveta cu cei mici şi de la 30-40 de km de oraş. În fiecare dimineaţă, intrările în Târgovişte sunt sufocate de mii de maşini, în jurul orei 8.00 şi al prânzului, atunci când elevii întră şi ies de la cursuri.
„Zona centrală este foarte-foarte aglomerată. Nu găseşti un loc de parcare. Ne vom gândi în viitor şi la o modalitate de taxare, cel puţin pe anumite zone şi în anumite intervale orare, pentru că este imposibil în acest moment să găseşti un loc de parcare între orele 10,00-14,00, în centru. Va trebui să găsim o soluţie”, spune primarul Cristian Stan.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dâmboviţa spun că problema nu este nouă, dar că părinţii nu pot fi obligaţi să îi ducă pe cei mici la şcolile de domiciliu, câtă vreme au viză de flotant şi în oraş.
„În fiecare an, tot mai mulţi părinţi îşi duc copiii la şcolile din oraş. S-a creat o senzaţie că la oraş se face mai multă carte decât la ţară, deşi nu este aşa. Cine vrea să înveţe, învaţă oriunde. Sunt copii foarte buni la ţară, cum ar fi la Brezoaiele, la Şotânga, în multe localităţi. Sunt profesori calificaţi peste tot”, spune prof. Cătălina Homeghiu, inspector general la Dâmboviţa.
VĂ MAI RECOMANDĂM ŞI: