Crăciunul, în vremea lui Constantin Brâncoveanu. „Casele erau cutrierate de servitorii Curţii, care adunau bacşişuri“

Ceremoniile eclesiastice în Valahia domnitorului Constantin Brâncoveanu sunt descrise în amănunt de secretarul său pentru limbile apusene, florentinul Anton Maria Del Chiaro. Acesta ne spune care erau obiceiurile valahilor în perioada Crăciunului şi cu ce daruri trebuiau să-l mulţumească pe conducătorul român diferitele etnii.

Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre istoria Ţării Româneşti.

Secretar al lui Constantin Brâncoveanu, Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718).

"De Crăciun, demnitarii aduc la Curte, în semn de omagiu, daruri, constând din covoare persiane sau potire turceşti, cu capace de argint aurit, lucrate artistic, cu flori în filigrană. Ceremonia înmânării darurilor lui Vodă, e întovărăşită de discursul logofătului, care în numele tuturor, luând ca temă un pasaj din Evanghelie referitor la sărbătoarea Crăciunului, urează Principelui şi familiei sale toate fericirile pentru binele patriei, guvernată de el cu dreptate şi părintească milă. După discurs, boierii sărută pe rând mâna Voevodului care le mulţumeşte în puţine cuvinte, asigurându-i de dorinţa sa, de a guverna patria ca părinte şi nu ca stăpân, după care ceremonia ia sfârşit", povesteşte florentinul.

De Crăciun, de Anul Nou şi de Bobotează, casele erau cutrierate de servitorii Curţii, cu urări de sărbători fericite. Totodată, aceştia adunau şi «bacşişuri». 

"Călăreţi cu harapnicele, rândaşi de grajd cu ţesalele, cei de bucătărie cu mici piuliţe şi piluge, însfârşit darabani, trâmbiţaşi, cobzari şi alţi muzicanţi, creştini şi turci, astfel că trebue ţinută sau uşa încuiată, sau punga deschisă"

În acele vremuri, ortodocşiii valahi, spre deosebire noi catolici, aveau multe zile când puteau să mănânce carne în post. 

Chiaro a vizitat Valahia în 1709, tocmai pentru a relata despre această ţară şi schimbările care se produceau. Italianul mai notează că numai ţiganii erau obligaţi ca de Crăciun să aducă la domnie 15 ocale cu aur, în loc de tribut şi că străinii erau omeniţi de către boieri la sărbătorile mari.

"Numai obştia ţiganilor e obligată, de Crăciun, să aducă domnitorului în loc de tribut, 15 ocale de aur, scoase din nisipurile râului Argeş, deosebit o livră marelui armaş; aurul trebue să aibă valoarea de 2 galbeni dramul, iar dacă întâmplător nu au vărsat cuvenita cantitate de aur, ţiganii trebuie să o complecteze, cumpărând-o, după cum şi prisosul rămâne în beneficiul lor, dacă cantitatea scoasă din râu e mai mare [...] Afară de darurile aproape zilnice, străinii capătă de Paşti de la boieri, un miel sau un ied viu, la toamnă un vas cu vin, şi de Crăciun un porc viu, găini şi vânat, aşa că străinul îşi strânge uşor un mic depozit, din care să. trăiască fără mare cheltuială".