Copiii nimănui, uitaţi după 18 ani
0O parte dintre orfani târgovişteni, care nu mai beneficiază de protecţia copilului, nu au unde să stea. Ei îşi găsesc cu greu un cămin şi un loc de muncă, de multe ori fiind nevoiţi să cerşească pentru a avea ce să mănânce.
Sute de orfani din Târgovişte care nu mai beneficiază de Protecţia Copilului se zbat, în fiecare an, să-şi găsească o locuinţă decentă şi un serviciu. Unii se trezesc de mici fără o familie şi ajung în plasamente speciale, sub măsura de protecţie a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Însă după 18 ani lucrurile se complică pentru ei. „Până la 18 ani se asigură o măsură de protecţie, dar dacă urmează studiile este prelungită până când acestea sunt finalizate. Dacă nu urmează şcoala şi împlinesc 18 ani, măsura plasamentului este revocată, însă avem un centru de tranzit pentru tineri, unde rămân încă doi ani”, explică Cerasela Gurgu, purtător de cuvânt în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
După ce nu mai beneficiază de asistenţă din partea direcţiei ce se ocupă cu protecţia copilului, aceştia trebuie să părăsească plasamentele, acolo unde aveau un pat bun şi o masă caldă, şi sunt nevoiţi să-şi găsească pe cont propriu un cămin, spun ei, de cele mai multe ori insistând la uşile autorităţilor locale.
„A trebuit să mă descurc singur, să bat din uşă în uşă”
Unii dintre ei ajung la Centrul de Asistenţă Psiho-socială al Organizaţiei „Salvaţi Copiii”. „Sunt de patru ani aici, împreună cu soţia şi copilul meu. Am fost luat de Protecţia Copilului pe când aveam doi ani, am făcut opt clase la Casa de Copii din micro V, iar apoi alte patru clase la Cobia. Am fost ajutat de cei de la primărie să primesc un loc aici, în centru. Ne descurcăm greu, uneori cerşim, dar măcar avem un cămin. Însă nu toţi au noroc. Din nefericire, nu primim ajutor social. Până luna trecută trăiam din şomajul soţiei, iar acum singura sursă de venit este alocaţia copilului, de 250 RON”, spune Florin, în vârstă de 26 de ani.
Un caz nefericit este cel al lui Ionuţ, un tânăr de 27 de ani care, la fel ca mulţi alţii, a trebuit să tragă din greu pentru un acoperiş deasupra capului. „Am fost luat în grijă de cei care se ocupă cu protecţia copilului de la 1 an. De la 20 ani nu am mai fost încadrat sub protecţia copilului, ceea ce este normal. A trebuit să mă descurc singur, să bat din uşă în uşă, cum vine vorba, să mi se ofere un loc unde să stau, un cămin”, povesteşte Ionuţ.
Pentru mare parte din tinerii care nu mai au pe nimeni, familia este constituită din colegii de suferiţă, de palier, cu toţii trecuţi prin greutăţile vieţii. Au beneficiat de asistenţă socială, au obţinut cu greu un cămin, asta şi cu puţin aSjutor din partea unor persoane bine intenţionate, iar acum viaţa fiecăruia dintre ei stă în propriile mâini.
Peste 1500 de copii şi tineri beneficiază de protecţie socială
La Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa sunt înregistraţi în jur de 1560 de copii şi tineri. Din aceştia, 820 beneficiază de asistenţă maternală, 540 sunt în plasament, iar 200 sunt aflaţi în centrele rezidenţiale din judeţ.