Cine este pensionarul român supranumit „Regele Tablelor“. „Nu mai are nimeni curajul să joace cu mine“
0Dumitru Nicu, un bărbat de 62 de ani din localitatea dâmboviţeană Găeşti, este supranumit "Regele Tablelor". De 15 ani participă la competiţii naţionale şi internaţionale şi are o colecţie impresionantă de cupe şi trofee. A învăţat să dea cu zarul încă de la vârsta de 6 ani.
Dumitru Nicu tocmai s-a întors de la Open International Table, care a avut loc la Covasna, în perioada 15 – 17 martie 2019, cu locul doi. Luna viitoare specialistul în table se pregăteşte pentru o competiţie foarte dură, care va avea loc la Slănic Moldova, în perioada 19-21 aprilie. Acolo sunt aşteptaţi acolo jucători din mai multe ţări.
Spune că jocul de table este în esenţă un joc de noroc, dar norocul ţi-l faci şi singur atunci când ai o anumită experienţă.
„Secretul nu vi-l pot spune, dar important e că joc de la vârsta de 6 ani, am fost pasionat de mic. De 56 de ani practic joc table. Peste drum de mine era un fel de cazino, cu jocuri de noroc. M-a învăţat un bătrân din Găşti să joc. De la el am învăţat toate trucurile. Trebuie să joci mult, să ştii să îi pui şi piedică competitorului. E un joc de strategie. Trebuie să rişti când e momentul”, explică el.
Dumitru Nicu se laudă că nu l-a mai bătut în Găeşti nimeni de ani de zile. Le este frică prietenilor şi vecinilor să mai joace cu el, chiar şi atunci când miza este relativ mică.
„Toată lumea mă ştie de regele tablelor. Nu are nimeni curaj să joace cu mine. Nici cu 10 lei nu are nimeni curajul să joace. Le este frica. În Găeşti nu am mai jucat de ani de zile”
Nu vrea să spună ce tactică foloseşte, dar e vorba şi de noroc şi de strategie. „Joc table de mic, dar nu ştiam unde sut concursurile. Aşa am intrat în acest circuit. Se joacă cinstit, se mestecă zarurile în păhărel. Se aruncă din tobogan. E un joc cinstit, fără şansa de a se trişa. Aşa, în cartier se mai trişează cu zaruri cu magneţi, cu tot felul de chestii. E o întreagă maşinărie. La noi e ceva serios, e un cadru foarte frumos şi ne respectăm între noi”, spune el.
Ce îl atrage la jocul de table
„Mă atrage acest joc pentru că e o competiţie frumoasă, ne plimbăm şi prin alte ţări, îmi fac prieteni, socializăm. În concurs plătim taxa de înscriere şi premiile se dau din acele taxe. E categorie şi de 200 de lei, dar şi 400 de lei sau maiscumpă. Se strângla astfel de competiţii şi sponsorizări de 1.0.000 de lei. M-am întors acasă de la astfel de competiţii şi cu premii de 3-4.000 de lei. Afară e mult mai mare recompensă”, mai spune el.
O bulgăroaică, spaima jucătorilor români
„Unul dintre cei mai de temut adversari este o bulgăroaică. Îi bate de-i zvântă pe bărbaţi, la un joc considerat tipic masculin. E spaima românilor. Toţi se feresc de ea. Am zis că e o întâmplare, dar e foarte echilibrată”, spune găeşteanul.
Nicu Dumitru face parte din Asociaţia Română de Backgammon. În tinereţe a avut un SRL cu frigidere în tinereţe. A lucrat în cooperaţia meşteşugărească şi umbla în ţară şi în străinătate după materiale de tot felul.
Istoria Backgammonului
Backgammonul este unul dintre cele mai vechi jocuri cunoscute. Este originar din zona de granita estica a Iranului, aproape de Afganistan, unde un joc similar a exista in jur de anii 3000 BC.
Chiar si Romanii antici au jucat un numar de jocuri similare cu tablele in mod remarcabil, desi nu au supravietuit prea multe informatii referitoare la reguli si daca jocul a supravietuit.
În engleză, cuvântul “backgammon” se crede că derivă de la “back” (înapoi) şi cuvântul “gamen”(game – joc) regăsit în engleză medievală.