Ce ne face fericiţi garantat. Trucurile „predate“ de un psiholog român reputat: „Trebuie să ai un crez umanist“

Fericirea este o stare de spirit şi, ca atare, ea nu poate fi cumpărată sau primită, cred specialiştii. Trebuie interpretată ca o trăire pe care fiecare şi-o construieşte individual, spune psihologul Tamara Iscru.

Ce înseamnnă “a fi fericit”

“A fi fericit înseamnă a te cunoaşte pe tine şi a şti ce îţi place, cu cine vrei să împarţi această stare, pentru că ea se împărtăşeşte, de regulă. Fericirea este un aspect de educaţie. Nu ne naştem fericiţi, nici nefericiţi. Învăţăm să fim ori fericiţi, ori nefericiţi. Aşa cum unori ne simţim fericiţi, aşa ne putem simţi şi nefericiţi. Important este să conştientizăm care este dominanta. Dacă de cele mai multe ori suntem fericiţi, atunci aceasta este starea noastră dominantă care prin educaţie şi prin faptul că se formează anumite tipare care ne duc către anumite stări de împlinire, de transfer a unor bucurii ale noastre către alţii care ne fac şi pe noi fericiţi, ne creează această stare”, spune psihologul Tamara Iscru.

Elementele care ne pot crea fericirea nu sunt foarte greu de atins. 

“Un prim aspect ar fi să faci ceea ce îţi place şi acest lucru înseamnă să fii pasionat de ceea ce faci. Un alt aspect ar fi să ai lângă tine persoane care să te înţeleagă şi cu care să te înţelegi, care să facă acest transfer de informaţie şi sugestie pozitivă. Un alt aspect este să te bucuri de toate schimbările climatice, să vezi partea plină a paharului, cum se spune, să te autoghidezi după bunul simţ, să nu te încarci cu energie negativă, distructivă cum ar fi ura, invidia, gelozia, ranchiuna. Este foarte important să selectăm din mediul în care trăim lucrurile care ne sunt propice şi să facem o selecţie. Trebuie să ne spunem că informaţia <<X>> nu ne afectează, pentru că eu nu îl urăsc pe <<Y>>. Noi ne creăm realitatea prin gând, iar intenţia este primul pas”, continuă specialistul.

FOTO Tamara Iscru, psiholog, (drepta)

Cum ne comportăm la locul de muncă

“Păcat este că alegerea locului de muncă nu se face în funcţie de vocaţie, ci după spiritul de turmă. Mulţi se duc să dea examen la ASE, de exemplu, pentru că se câştigă bine, sau la medicină pentru că există posibilitatea plecării în străinătate etc. Profesia se alege după tiparul tău, nu după cel social. Fericirea înseamnă să trăieşti în individualitatea ta, dar să deserveşti comunitatea. Asta e fericirea. Nu să trăieşti egocentrist şi individualist. Fericirea este, de fapt, ceea ce ne face să fim ghidaţi de sinele nostru superior, dincolo de aparenţa aceasta de hărţuire care se regăseşte acum în mediu, pentru că omenii nu au fost învăţaţi să ştie ce este fericirea”.

FOTO brucerosenstein.com

Banii aduc fericirea?

“Pentru mulţi, fericirea înseamnă doar bani, dar numărul lor nu aduce fericirea. Banii sunt făcuţi de noi şi sunt o energie care poate fie pozitivă sau negativă, constructivă sau distructivă. Depinde cum îi gestionăm. Dacă avem mai mulţi, nu trebuie să îi risipim, ci să îi ajutăm şi pe ceilalţi”.
 

Autocontrol şi autosugestie continuă

“La locul de muncă te duci cu gândul că trebuie să faci ce trebuie, ce ai în fişa postului, fără să te încarci cu vorbele aruncate de unii şi de alţii. Pe foarte mulţi dintre pacienţii mei îi învăţ să respire, pentru că mintea se linişteşte şi nu preia informaţia şi energiile negative din jur. Noi ne încărcăm, de multe ori, cu ceva ce nu este al nostru. Alţii se descarcă şi noi asimilăm şi atunci în loc să ne facem bine, ne schimbăm stările. Cum ne spălăm pe corp, aşa trebuie să ne spălăm şi de gânduri, să măturăm gândurile care nu sunt ale noastre. Trebuie să gândim moral în primul rând, pentru că conştiinţa este părintele nostru moral. Ea ne spune dacă facem ceva bine. Trebuie să gândim ecologic şi să ne regăsim în binele comun”.

FOTO lifenthuziast.com

Să ai un crez

“De asemenea, trebuie să ai un crez umanist în care să îţi dedici energia ta, o idee forte, o valoare perenă. De exemplu, trebuie să crezi în cercetare, să ai un crez în domeniul tău profesional şi să crezi, dacă eşti profesor, că toţi copiii tăi se vor dezvolta până la nivelul maxim al potenţialului lor. Dacă eşti medic să ai capacitate de a-l face pe fiecare pacient să se însănătoşească. Dacă eşti preot, să crezi  că devoţiunea ta îi ajută pe ceilalţi să îşi întărească credinţa şi virtuţiele personale”, mai spune psihologul Tamara Iscru.