Cât de important este timpul petrecut de părinţi alături de copil. „Nu putem să-l amânăm la nesfârşit fiindcă va răbufni“

“Nu esti în stare de nimic!” sau “Nu vei face nimic în viaţa asta!” sunt expresii pe care nu trebuie să le adresăm unor copii nici măcar în glumă, atrag atenţia specialiştii. Dacă aud astfel de “recomandări” prea des din partea părinţilor, cei mici vor deveni adulţi superficiali şi agresivi în colectivitate.

Mai în glumă, mai în serios, psihologii spun că părinţii ar trebui să urmeze o şcoală pentru a învăţa cum să îşi crească în mod corect copiii. 

“Cred că adulţii ar trebui, în măsura în care este posibil, să îşi acorde cel mult o jumătate de oră de relaxare, de mers la o sală de sport, de meditaţie, de mers pe jos, pur şi simplu, înainte de a ajunge acasă pentru că ei duc acasă cu un <<bagaj>> de informaţii negative pe care le acumulează la serviciu. Copiii sunt nerăbdători să îi vadă, să petreacă timp cu ei, iar adulţii nu mai au răbdarea necesară. Sunt foarte obosiţi şi fizic şi psihic şi riscă să îi repeadă. Dacă ne roagă să îi ajutăm la teme sau să ne jucăm cu ei trebuie să facem aceste lucruri, care, până la urmă înseamnă petrecerea unui timp de calitate cu ei. Dacă îi repezim şi le spunem că suntem obosiţi, că nu avem timp sau ne răstim la ei şi le spunem să ne lase în pace, nu e deloc bine”, crede Oana Grosu, psiholog în cadrul Hymarco Clinique din Târgovişte.

Copilul preia din comportamentul părinţilor

Specialiştii ne spun că cei mici au nevoie de atenţie, iar părinţii trebuie să se înarmeze cu multă răbdare în relaţia cu ei. “Trebuie să avem foarte multă răbdare, pentru că noi suntem cei care îi modelăm. În momentul în care noi nu avem răbdare cu ei să le explicăm, să ne jucăm, să le dăm ce doresc, cei mici preiau din comportamentul nostru şi îl propagă în mediul lor social, la grădiniţă, la şcoală, în parc şi ulterior ca adult”, adaugă Oana Grosu.

Reacţii dure

Lipsa de afecţiune îl va face pe copil să devină unul agresiv, nerăbdător şi fără atenţie la detalii. Va căuta permanent să fie în centrul atenţiei, să se facă ascultat, pentru că el are deficit pe această latură.

“Va învăţa şi el să răspundă urât, să reacţioneze violent, să nu aibă răbdare, să nu ofere suficient timp unei sarcini pentru a o termina, pentru că va dori să obţină un rezultat rapid”.

Specialiştii ne spun că încercarea de a înlocui afecţiunea cu un cadou sau „ceva bun” este, de asemenea, un lucru greşit. 

“Nu putem să îl amânăm la nesfârşit, pentru că el va răbufni la un moment dat. El are nevoie de momente de creativitate cu părintele său, să deseneze, să se joace, să i se citească poveşti, să asculte muzică, să facă puzzle etc, pentru că pe moment el se va linişti, dar în sufletul său va acumula o frustrare”, mai spune Oana Grosu.