Alin Pârvan, fermierul căruia boxul îi vine mănuşă

La 23 de ani se ocupă de agricultură. Banii însă i se duc către marea sa pasiune, artele marţiale. Sportivul-fermier apreciază Wu Shu şi disciplina militară din ţara orezului. Nu frecventează discotecile şi are un program de antrenament foarte strict. Perseverenţa i-a adus multe titluri naţionale, iar ultima reuşită l-a propulsat, alături de un alt român, la Campionatul European de la Istambul, care va avea loc în martie 2010.

A început să se antreneze singur, la 20 de ani, mai mult pentru mişcare, pentru întreţinere. Apoi a fost la o sală de box, la antrenorul Dan Munteanu. Acesta l-a îndrumat însă către Wu Shu, la antrenorul Constantin Rizea, care se ocupă şi de jandarmii dâmboviţeni. Referinţele l-au arătat ca pe un băiat cu o putere enormă de muncă, potrivit pentru artele marţiale.

“Îmi place foarte mult Whu Shu pentru că pot folosi şi procedee de judo, de lupte, de kickboxing. Wu Shu nu este un sport al bătăuşilor. Trebuie să ştii când să aplici o lovitură de braţ, de picior. Pentru asta este nevoie de foarte mult antrenament. În ring îmi stăpânesc emoţiile şi gândesc ca un învingător. Trebuie să ştii să şi pierzi, ca în orice sport. Mulţi au renunţat tocmai din această cauză, că nu ştiau să piardă”, spune Alin.

Program de campion

Performanţa cere sacrificii, iar Alin Pârvan şi le-a asumat. În fiecare dimineaţă se trezeşte la ora 6.00, pentru a alerga. Seara însă este devreme în pat. “Îmi prinde bine, mă relaxez şi-mi menţin şi condiţia fizică alergând. Nu ies în discoteci decât foarte rar, o dată, de două ori pe an. Nu trebuie să pierd nopţile. În fiecare seară mă bag în pat la ora 20.00. Stau şi mă uit la televizor până mă ia somnul. Dimineaţa mă trezesc cel târziu la 6.00. Dorm în timpul zilei cel mult o jumătate de oră. Imediat plec la alergat, iar când mă întorc acasă mă apuc de grădinărit. Am şi un antrenament programat, dar depinde de competiţii. De obicei antrenamentul meu se compune dintr-o oră de forţă şi din două ore cu forţă”, ne povesteşte Alin.

Singura nemulţumire: nu poate mânca foarte mult, aşa cum îi place

Alin concurează la categoria 65 kg. Pentru a rămâne la această categorie trebuie să fii extrem de atent cu alimentaţia. Nu are voie să mănânce tot ce îi place. De asemenea, vitaminele pe care le ia sunt foarte importante. Toate astea însă presupun foarte mulţi bani. “Toţi banii pe care îi fac în agricultură se duc către această pasiune a mea. Când nu fac antrenamente, mă ocup de grădinărit. Îmi ajut foarte mult şi părinţii. Îmi place să mănânc foarte mult. Asta e marea mea problemă. În timp ce unii au voie să mănânce orice, dar nu au ce să mănânce din cauza situaţiei materiale, la mine este invers. În meniul meu nu intră cartofii prăjiţi sau carnea de porc. Am voie carne de pui, carne de peşte, multe salate şi fructe”.

Antrenorul său vrea să-l trimită la Local Kombat

Antrenorul său de arte marţiale, Constantin Rizea, are gânduri mari cu Alin. Vrea să-l introducă în circuitul Local Kombat. Mai spune despre Alin că peste cinci ani va avea propriul său club.

Are nevoie de 1.800 de euro pentru a merge al Istambul

A trecut cu brio de nenumărate concursuri la care s-a clasat întotdeauna pe podium.  Cel mai important însă a fost Campionatul Naţional de Full Contact de la Bucureşti unde a luat locul doi. Această clasare i-a permis să meargă la Campionatul European de la Istambul care va avea loc în martie 2010. “Avem o mare problemă cu banii. Este nevoie de 1.800 de euro, bani pe care nu îi avem. Eu mă mulţumesc să îl pot trimite măcar pe el. Nu contează dacă eu nu pot merge. Trebuie să găsesc bani măcar pentru el” a declarat antrenorul său, Constantin Rizea.

Întrebări şi răspunsuri: 

Este periculos acest sport?
Da, este periculos pentru că îţi poate cauza neplăceri mai târziu. Te poţi alege cu dureri de cap, ameţeli, operaţii. Depinde de fiecare sportiv în parte. După orice competiţie am dureri peste tot, zeci de vânătăi din cauza loviturilor primite de la adversari. Când eşti în ring nu simţi dar după aceea apar durerile.

Ţi s-a întâmplat să te baţi pe stradă?
Da. Nu pot să mint. Mi s-a mai întâmplat să fiu nevoit să rezolv mici divergenţe chiar pe stradă pentru că am fost atacat. Nu ştiu de ce s-a luat de mine respectivul pentru că eu niciodată nu am căutat scandal. Am stat în banca mea şi mi-am văzut de ale mele.

Ce-i place?
Mă gândesc numai la lupte, la antrenamente. Sper să-mi placă la fel de mult şi peste ani.

Ce nu-i place?
Nu-mi place să fumez, să beau. Nici măcar de revelion nu beau. Nu-mi plac arbitrii incorecţi.