Alexandru Ipsilanti, grecul care a condus Ţara Românească şi Moldova

Ipsilanti Alexandru a fost domn al Ţării Româneşti între 1774-1782 şi 1796-1797, dar şi în Moldova, în perioada decembrie 1786-1788. S-a remarcat prin reorganizarea aparatului admnistrativ şi prin ocârmuire înţeleaptă. De asemenea, Ipsilanti a organizat tibunalele şi a tipărit o condică de legi în limba română.

Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în ţară şi s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porţii.

“Grec din Fanar, posesorul unei largi culturi, a guvernat cu înţelepciune, a reorganizat aparatul administrativ şi s-a străduit să asigure stabilitatea economică şi demografică. În a doua domnie, a dispus ca bisericile din Curtea Domnească din Târgovişte cea de Jos şi cea de Sus şi Biserica Sfintei Vineri  să aibă 6 preoţi şi 2 diaconi, 4 cântăreţi şi 5 grămătici scutiţi de toate dările. Se pare că în timpul său toate bisericile din incinta Curţii funcţionau”, se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte.

Prima investire s-a făcut contrar voinţei boierilor munteni care, potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră „ca domn al lor pe Ştefan Prascoveanu”.

În timpul scurtei sale domnii din Moldova, ienicerii trimişi să păzească graniţele de ruşi au atacat Iaşiul pe care l-au prădat; ienicerii atacă şi palatul domnesc, de unde abia sunt respinşi, jefuiesc satele, de unde iau o mulţime de vite. Dupa aceea, Ipsilanti se lasă luat prizonier de austrieci. 

În a doua domnie din Ţara Românească a fost lacom. Pierde tronul din cauza intervenţiilor amiralului Chiuciuc Husein care, trebuind să lupte împotriva lui Pasvanoglu, cere ca în locul bătrânului Ipsilanti sa fie numit Constantin Hangerli.