Ultima bătălie dintre Ştefan cel Mare şi turci: cum a fost salvat domnitorul moldovean dintre cadavre de aprodul Purice, după ce a căzut de pe cal
0În anul 1486, Ştefan cel Mare a avut ultima sa bătălie cu turcii. Imperiul Otoman a trimis în Moldova o armată numeroasă pentru a-l înlătura pe Ştefan de la conducerea ţării şi pentru a-l numi pe Hronoda. Răzeşii voievodului moldovean au ieşit învingători, iar această bătălie a reprezentat ultima confruntare din războiul de 13 ani purtat de Ştefan cel Mare pentru înlăturarea suzeranităţii Porţii.
Bătălia de la Şcheia, o localitate din judeţul Suceava, a avut loc la data de 6 martie 1486 între răzeşii lui Ştefan cel Mare şi armata otomană. Turcii au pătruns în Moldova şi se îndreptau spre Cetatea de Scaun a Sucevei cu scopul de a-l înlătura de pe tronul ţării pe Ştefan şi de a-l instala la conducere pe Hronoda. Armata moldoveană a ieşit învingătoare, bătălia de la Şcheia fiind ultima purtată între Ştefan cel Mare şi Imperiul Otoman.
Lupta nu a fost una uşoară şi în primă fază domnitorul moldovean a fost învins, Ştefan fiind protagonistul unui incident ce putea să-l coste viaţă. Marele voievod al Moldovei a căzut de pe cal şi a stat ascuns timp de câteva ore bune printre cadavre şi răniţi, până când a fost salvat de aprodul Purice.
„<<Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă>>“. Şi s-au suit pe dânsul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au dzis Ştefan-vodă: <<Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunci ţi-i schimba numeli din Purice Movilă>>. Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amândoi. Şi l-au şi făcut boier, armaş mare, pre Purece. Şi dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost şi domni dintru acel neam. Dar şi aprodzii atunce nu era din oameni proşti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boier”, a arătat cronicarul Ion Neculce în „O samă de cuvinte”.
Scăpat cu bine din această luptă, Ştefan i-a schimbat numele lui Purice în Movilă, al cărui familie a devenit una foarte importantă în Moldova, dând şi mai mulţi domnitori importanţie precum Ieremia, Simion şi Moise.
Ştefan cel Mare a primit sprijin şi din partea boierului Pântece, care s-a arătat drept supus al lui Petru Hronda, însă l-a trădat pe acesta tăindu-i capul, pe care i l-a dus voievodului moldovean. Despre acest episod se vorbeşte în cronica moldo – germnană:
„Pântece, care s-a supus lui Petru voievod şi l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de acum câştigase bătălia. Şi cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod şi au adus capul lui Ştefan voievod. Astfel, a rămas Ştefan voievod stăpân în ţară, cu ajutorul lui Dumnezeu”, se arată în cronica moldo – germană.
După acest episod, domnitorul Ştefan cel Mare şi-a schimbat politica externă şi a renunţat la cetăţile Chilia şi Cetatea Albă. El chiar a încheiat pace cu Polonia şi Imperiul Otoman, fără să mai aibă nici o luptă cu turcii până la sfârşitul domniei sale din 1504.
Alte ştiri pe această temă: