Sinuciderile naziştilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mii de germani şi-au pus capăt zilelor, speriaţi de „brutalitatea rusă”

În primăvara anului 1945, când înfrângerea Germaniei nu mai putea pusă fi la îndoială de nimeni, un număr foarte mare de germani şi-au pus capăt zilelor. În afară de Hitler, Goebbles sau Himmler, numai în Berlin, în luna aprilie a anului 1945, s-au sinucis aproape 4.000 de nemţi, de cinci ori mai mulţi faţă de anul precedent.

În primăvara anului 1945, Germania nazistă a fost cuprinsă de un val de sinucideri nemaiîntâlnit în istoria ţării. Mii de membri ce au făcut parte din Partidul Muncitoresc Naţional – Socialist German, precum şi germain obişnuiţi, au ales să-şi pună capăt zilelor în perioada respectivă.

Cum sfârşitul celui de-al Treilea Reich era iminent, membrii de elită ai partidului au decis să se sinucidă. Astfel, 41 de gauleiteri – conducători ai unor districte din Germania nazistă sau al unor teritorii ocupate de armata lui Hitler – dar şi 53 de generali de armată şi-au încheiat socotelilte cu viaţa.

Se pare că acest val de sinucideri a fost influenţat şi de faptul că liderul nazist Adolf Hitler, ministrul propagandei naziste Joseph Goebbels şi comandantul oraganizaţiei paramilitare SS, Heinrich Himmler şi-au luat viaţa în primăvara anului 1945.

Studiile au arătat că sinuciderile au fost influenţate de propaganda nazistă, ca reacţie la sinuciderea lui Adolf Hitler, precum şi de represaliile anticipate ca urmare a ocupaţiei Germaniei naziste de către forţele aliate.

Se zvonea că bărbaţii vor fi torturaţi şi omorâţi, iar femeile violate. Spre exemplu, în luna aprilie 1945, nu mai puţin de 1.000 de oameni s-au omorât în doar 72 de ore de frica Armatei Roşii ce se apropia de Berlin. În primăvara anului 1945, numai în Berlin s-au sinucis 3.881 de germani, de cinci ori mai mulţi decât în tot anul 1944, deşi numărul se pare că ar fi mult mai mare.

„În ultimele zile ale războiului, chiar dacă au realizat că înfrângerea era totală, germanii nu puteau accepta că au fost învinşi. Aceştia nu reuşeau să se împace cu ideea de a fi cuceriţi, astfel că şi-au găsit cel mai rapid şi cel mai sigur drum spre evadare, sinuciderea”, se arată într-un articol din Life Magazine din acea perioadă.

Capsula pe bază de cianură a fost cea mai comună modalitate prin care germanii s-au sinucis în ultimele zile ale războiului. La data de 12 aprilie 1945, membrii partidului Tineretul Hitlerist a distribuit pastile pe bază de cianură celor ce au participat la ultimul concert al Filarmonicii din Berlin. Înainte de propria sa sinucidere, Hitler s-a asigurat că tot personalul său a primit capsule cu otravă.

În luna martie 1945, britanicii au răspândit prin Germania nazistă mai multe cărţi poştale prin care încercau să stopeze valul de sinucideri. Au fost împărţite numeroase documente ce prezentau cazuri în care părinţii şi-au ucis proprii copii înainte de a-şi lua viaţa.

 Membrii forţelor armate germane au folosit armele din dotare pentru a-şi pune capăt vieţii. De exemplu, conducătorul SS Ernst Robert Grawitz s-a sinucis odată cu toată familia sa cu o grenadă, generalii Wilhelm Burgdorf şi Hans Krebs s-au împuşcat în cap cu pistoalele, iar comisarul Josef Terboven şi-a detonat propriul buncăr cu 50 de kilograme de dinamită.

„Un astfel de val de sinucideri în masă nu a avut loc în istoria Europei. Au existat sinucideri, care nu au avut nimic de-a face cu boli psihice sau alte deviaţii morale sau intelectuale. Multe persoane şi-au pus capăt zilelor de frica înfrângerii şi pentru că urmau să fie trase la răspundere”, a explicat psihiologul german Erich Theodor Menninger – Lerchenthal.

Peste 7.000 de sinucideri au fost raportate la Berlin în anul 1945, dar se pare că nu toate sinuciderile ar fi fost declarate din cauza haosului de după război.

Alte ştiri pe această temă:

70 de ani de când s-a sinucis Hitler. Controversele din jurul morţii Führer-ului

Capodopere militare secrete ale celui de-al Treilea Reich

Franţa va face publice arhivele regimului de la Vichy, care a colaborat cu naziştii