Rugăciunea spusă odinioară de români pentru a-şi salva animalele: „Doamne, caută cu milă spre dobitoacele acestea care de cumplită durere sânt cuprinse!”
0Într-o carte tipărită în 1744 se găseşte o rugăciune pe care românii o foloseau pentru a-şi salva de la moarte „dobitoacele bolnave”.
Într-o carte de rugăciuni ce datează din anul 1744 există o rugăciune atribuită lui Kir Climent, episcopul Râmnicului, pe care românii o foloseau sperând să-şi salveze animalele de bolile de care sufereau.
Oamenii apelau la aceste rugăciuni, deoarece medicina veterinară era oarecum o enigmă la vremea respectivă în România. Învăţământul medical-veterinar a apărut în ţara noastră abia la sfârşitul veacului al XVIII-lea, când la Cluj a fost înfiinţat în anul 1785 Institutul Medical Chirurgical, în cadrul căruia a funcţionat din 1787 şi o catedră de Terapie Veterinară.
Până să apeleze la doctori veterinarii, românii au cerut ajutor divin prin intermediul următoarei rugăciuni, care prevedea şi o anumită pregătire prealabilă:
„Oamenii ai cărora vor fi dobitoacele bolnave, întâiu să se ispoveduiască curat dintru toată inima sa şi să dea milostenie după a sa putinţă. Şi săvârşind dumnezeiasca liturghie şi osfeştaniia, dinpreună cu preotul, şi mergând la dobitoacele cele bolnave, preotul luându-şi epatrahirul, zice: Binecuvântează-ne, Doamne!
Şi adunând toate dobitoacele cele bolnave înaintea sa, căutând spre Răsărit, zicem: Domnului să ne rugăm, iar noi, Doamne, miluiaşte-ne. Şi îndată începe rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel mare şi puternic, care stăpâneşti viaţa şi moartea, şi mântuieşti pre oameni şi pre dobitoace, şi auzi de grabă pre cei ce să roagă Ţie cu credinţă, şi cu milostivire dăruieşti cererea lor, noi, nevrednicii, robii tăi căzând cu credinţă, cu smerenie şi cu inima zdrobită ne rugăm şi ne închinăm ţie, caută cu milă spre dobitoacele acestea care cu grea boală şi cumplită durere sunt cuprinse, cu puterea blagosloveniei tale degrabă le vindecă, şi stingând văpaia care dinlăuntru le arde pre dânsele şi alinând boala, stricarea văzduhului care le pierde pre dânsele, întru bună prefacere să o întorci. Şi orice lucrare este pentru dânsele sau într-însele de vicleni draci, cu vrăji, cu descântece, sau cu alt fel de vicleană meşteşugire a vrăjitorilor şi toată răutatea care cu drăcească asupreală se aduce peste dânsele, de grabă o goneşte
Blestemu-vă pre voi întru totu viclenilor şi mai marilor stăpânitori ai răutăţilor blestemaţilor şi urâţilor draci, care dintru voi este, şi câţi sunteţi, care cu descântece şi cu farmece şi cu fapte rele sunteţi trimişi aici, de la vicleanul om, care pe sine s-au închinat şi v-au trimis de tulburaţi cu răul vihor casa sau locul acesta, şi cu rele şi înfricoşate năluciri scârbiţi şi faceţi rău celor ce lăcuesc într-însul, blestemu-vă şi tare vă poruncesc cu numele cel întru tot puternic al unuia şi a tot stăpânitorului Dumnezeu, cel întru Sfânta Troiţă, al Tatălui şi Fiului şi al Duhului Sfânt, şi cu puterea cinstitei şi de viiaţă făcătoarei Cruci, şi a tot mântuitoarelor patimi şi cu moartea cea făcătoare de viaţă a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care toată întunecata şi cumplita voastră stăpânire, asupra oamenilor şi asupra a toată dumnezeiasca zidire, a voastră mucenie este surpată şi defăimată. Ca de acum cu toate vrăjile şi descântecele şi farmecele voastre, de grabă să fugiţi din locul sau casa aceasta. Şi de acum înainte, nicidecum să vă mai întoarceţi. Deci nimic să nu zăboviţi, o, blestemaţilor, care din ceriuri sunteţi lepădaţi, ci vă întoarceţi înapoi şi de grabă cu toate răutăţile voastre de aici departe să fugiţi.
Aceste sfinte rugăciuni tălmăcitu-s-au de cuviosul dascal kir Leontii, ieromonahul Tismanei, de pe limba slovenească pre limba românească, în sfânta episcopie a Râbnicului. 7253 Septembrie 4, fiind episcop iubitoriul de Dumnezeu kir Climent”.
Alte ştiri pe această temă:
Exorcismele în Biserica Ortodoxă. De ce nu se citesc blestemele asupra diavolului în prima zi din an