Poliţist trimis în judecată după ce a primit mită un braţ de lemne
0Un agent de la un post de Poliţie Rurală din judeţ a fost trimis în judecată pentru luare de mită, abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite, fals intelectual şi uz de fals. El a prins în trafic două căruţe cu lemne fără documente de provenienţă, dar nu a dat sancţiuni şi nici nu a indisponibilizat lemnul. Ulterior, pentru acest favor, a pretins şi primit lemn de la pădurarul care nu şi-a făcut datoria.
Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a unui agent de poliţie pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită, a cinci infracţiuni de abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite, a unei infracţiuni de fals intelectual şi a unei infracţiuni de uz de fals.
Dosarul a fost instrumentat de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava împreună cu poliţiştii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie.
Anchetatorii au stabilit că la data de 6 noiembrie 2015, inculpatul, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de agent de poliţie în cadrul unui post de poliţie rurală de pe raza judeţului Suceava, a oprit în trafic două căruţe încărcate cu lemn. Deşi a constatat că lemnul a fost expediat fără întocmirea de documente legale de provenienţă şi transport de către un pădurar, poliţistul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, respectiv nu a întocmit acte de constatare şi sancţionare a contravenţiilor silvice, obţinând în acest fel un folos patrimonial necuvenit pentru contravenienţi, constând în neaplicarea sancţiunilor cu amenda (cuprinsă între 5.000 şi 10.000 lei) şi măsura indisponibilizării lemnului, motiv pentru care, ulterior, a pretins de la pădurarul respectiv lemn, primind material lemnos în valoare de 672 de lei în cursul lunii decembrie 2015 (infracţiunea de luare de mită).
În perioada august 2015 – ianuarie 2016, la cinci date diferite, poliţistul a constatat personal comiterea unor contravenţii rutiere; cu ocazia depistării în trafic a şoferilor, însă agentul de poliţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nu a întocmit acte de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite, faptele fiind comise în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru altul (conducătorii auto au evitat sancţionarea lor contravenţională) – cinci infracţiuni de abuz în serviciu).
La data de 9 noiembrie 2015, inculpatul s-a deplasat la domiciliul unui martor, în vederea punerii în executare a unui mandat de aducere emis de o judecătorie din judeţul Olt (termen de judecată la data de 12.11.2015) şi i-a pus în vedere martorului să se prezinte la sediul postului de poliţie la data de 11 noiembrie 2015, la ora 16.00, pentru a pleca spre judeţul Olt, însă la data de 10 noiembrie 2015 martorul s-a prezentat la sediul postului de poliţie şi i-a spus poliţistului că la data de 12 noiembrie 2015 va pleca din ţară, circumstanţe în care, deşi agentul de poliţie l-a identificat şi găsit pe martor, i-a spus acestuia din urmă că va întocmi un proces verbal, la data de 11 noiembrie 2015, cu privire la faptul că este deja plecat din ţară, ceea ce a şi făcut, fără a-l mai căuta pe martorul respectiv, care nu a mai părăsit în acea perioadă ţara, respectiv agentul de poliţie a întocmit în fals procesul verbal datat „11.11.2015”, în care a consemnat în fals faptul că martorul nu a mai fost găsit acasă, înscris pe care l-a folosit, înaintându-l judecătoriei respective pentru a fi avut în vedere la judecarea cauzei penale în care fusese emis mandatul de aducere (infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals).
Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 249, alin. 1 Cod de procedură penală, procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, iar potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
Potrivit art. 289, alin. 3 Cod Penal, „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”.
În consecinţă, în acest caz s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului cu privire la suma de 672 de lei, aparţinând inculpatului.
Având în vedere prevederile art. 289, alin. 3 Cod Penal, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, instanţa urmează a se pronunţa cu privire la confiscarea sumei de 672 lei, primită cu titlu de mită de inculpat.
Dosarul a fost înaintat spre soluţionare Tribunalului Suceava.
Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Alte ştiri pe această temă:
Descinderi la FISC într-un dosar de corupţie
DNA: 73 de inculpaţi condamnaţi în iunie în dosare de corupţie