Moartea Regelui Carol, văzută prin ochii omului politic Ion Gheorghe Duca: „Lumea îl plângea şi îl regreta sincer“
0Carol I a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea forţată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a murit la data de 10 octombrie 1914, la Sinaia. Moartea lui a fost descrisă de omul politic Ion Gheorghe Duca.
„Dormeam înca adânc când mă deşteptă telefonul. Suna îndelung şi cu vădită enervare. Ce s'o mai fi întâmplat? Alerg la aparat. <<Dl. Prim Ministru vă roagă să poftiţi imediat la dânsul, Majestatea Sa Regele a murit subit.>> Primul meu sentiment a fost de uşurare, soarta a dezlegat ceea ce not nu puteam dezlega. lată ieşirea aşteptată şi zădarnic căutată! A găsit-o bătrânul suveran părăsind scena pe care piesa nu se mai putea juca cu el, a găsit-o nu retrăgându-se de pe tron, ci retrăgându-se de pe lumea aceasta. Mai apoi, cuprinzându-ma simţăminte mai omeneşti, mi-am mărturisit păcatul. M'am gândit la lunga lui domnie ce sfârşea într'o aşa de tragică luptă sufletească, m'am gândit la omul care adormise pentru veci, la însuşirile lui, la binele pe care l'a făcut, la binele pe care a vrut să-l facă. La tot ce opera lui reprezenta în evoluţiunea poporului nostru, iar mintea mea i-a adus dreptul, cuvenitul şi cuviinciosul prinos de recunoştinţă”, a arătat Ion Gheorghe Ghica în cartea sa „Amintiri politice”.
Omul politic a arătat că înainte cu o zi de decesul regelului, acesta fusese ager şi bine dispus şi se culcase voios. Regele Carol s-a trezit pe la ora 5 dimineaţa spunând că nu poate respira, Regina Elisabeta chemându-l de urgenţă pe doctorul Mamulea. După 48 de ani de domnie, suveranul avea să moară subit, fără să fi dat semne de slăbiciune.
„Brătianu şi Morţun au plecat imediat la Cotroceni, unde au găsit pe noul Rege plângând, sincer îndurerat de moartea unchiului său şi adânc turburat de marile răspunderi care de azi înainte trebuiau să apese pe umerii lui. Principesa Maria a aflat de urcarea ei pe tron la Mogoşoaia. Ştirea i-a fost dată de la Buftea prin telefon de catre Barbu Ştirbey. Martha Bibescu, care era alături de dânsa mi-a povestit că era zguduită de emoţune, dar ca n'a reuşit să desluşească bine dacă lacrimile erau pentru bătrânul Rege, pe care totuşi îl iubea şi îl respecta, sau pentru domnia pe care o începea în mijlocul atâtor covarşitoare griji. Într'un automobil particular avându-i alături pe Ştirbey şi pe Martha Bibescu a străbatut repede Bucureştiul ce nu cunoştea încă ştirea şi a sosit la Cotroceni, unde o aşteptau bărbatul şi fiul ei”, a mai scris I.G. Duca.
Acesta a fost cel care a trebui să organizeze întreaga înmormântare, ce a avut loc la Mănăstirea de la Curtea de Argeş, regele fiind îngropat după ce au fost făcute două slujbe, una catolică şi una ortodoxă.
„În public, mai ales printre oamenii de rând, moartea Regelui a făcut o adâncă impresie. Lumea îl plângea şi îl regreta sincer. Aceeaşi oameni, care în ajun îi ziceau <<Neamţul>> şi îl înjurau fiindcă se opunea din sentimente germanofile la înfăptuirea idealului nostru naţional, aceeaşi oameni vorbeau acum cu evlavie de dânsul şi de faptele lui. Ca şi cum conflictul din ultimele luni nu existase niciodată, ca şi cum nu lăsase în spiritul public nici o urmă, nici un resentiment. Ţara nu voia să-şi aducă aminte decât de acei 48 de ani în cursul cărora Regele Carol o cârmuise cu pricepere, cu înţelepciune şi, de atâtea ori, cu strălucire. Era un Rege cuminte, mari fapte s'au savârşit sub el, cine ştie dacă urmaşul său va putea domni cu acelaşi folos pentru ţară? Aceste cuvinte se auzeau pretutindeni şi se repetau sub forme diverse”, a mai menţionat I.G. Duca.
Mii de oameni au participat la înmormântarea regelui, acesta fiind plâns de o întreagă naţiune. De la înmormântare nelipsind nici oamenii politici importanţi din ţările europene.
Alte ştiri pe această temă:
Cum era celebrată ziua de 10 Mai în viitoarea Reşedinţă Regală
Cum a devenit Constanţa reşedinţă regală pentru familia suverană a României