Istoria tristă a romilor trimişi Mănăstirii Bistriţa de Alexandru cel Bun: „Am dăruit treizeci şi unu de sălaşe de ţigani“
0În anul 1428, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, a oferit Mănăstirii Bistriţa mai mulţi robi ţigani, precum şi tătari capturaţi în urma unor lupte date între moldoveni şi tătari.
Alexandru cel Bun (1400 – 1432) a fost unul dintre cei mai longevivi domnitori din istoria Moldovei. Acesta s-a aflat pe tronul ţării între 1400 şi 1432. Alexandru cel Bun i-a succedat la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de la conducerea Moldovei de către Mircea cel Bătrân. I s-a spus „Bun” o perioadă multă şi după moarte.
Conform cronicarului Grigore Ureche, domnitorul moldovean este cel care a organizat politic şi administrativ ţara, a încurajat negustorii să facă comerţ. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost atestat istoric oraşul Iaşi. Tot el este cel care a adus la Suceava moaştele Sfântului Ioan.
Cât timp Alexandru cel Bun a ocupat tronul Moldovei, ţara a fost în pace, datorită tratatelor de pace încheiate cu Ungaria şi Polonia, fiind un sprijin de nădejde pentru regele polon Vladislav al II-lea.
Spre sfârşitul domniei sale, în anul 1428, voievodul moldovean a dăruit Mănăstirii Bistriţa mai mulţi robi ţigani, precum şi tătari capturaţi în urma unor lupte date între moldoveni şi tătari.
„Din mila lui Dumnezeu, eu, Io Alexandru voievod şi domn a toată Ţara Moldovlahiei. A binevoit domnia mea, cu bunăvoinţa mea cea bună, să facă pentru pomenirea sfânt-răposaţilor noştri părinţi, şi pentru sănătatea şi pentru sufletul domniei mele, şi al doamnei domniei mele şi al tuturor copiilor domniei mele, şi am dăruit mănăstirii Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este pe Bistriţa, treizeci şi unu de sălaşe de ţigani şi douăsprezece bordeie de tătari, numite aceste sălaşe de ţigani: cneazul Coman, Marco, Sinata, Cotora, Ivaşco, Curchea, Costea, Vlad, Nan, Ehava, Mircea, Şofultea, Cernat, Ivan, Danciul, alt Nan, Giurgiu, Herman, fiii lui Golea: Nicola şi Can…, Cojan, Voicu, alt Herman, Marcu, Truţea, Şandru, Toma, Zavid, Matasă, Coman, Beal…, Cernat; iar tătarii sunt anume: Palmeş, Toder, Toma, Ciabalai, Filimon… său, Filip, Boris, Tatco, Ivan…, Lucaci. Toţi aceştia să fie mai înainte zise uric, cu tot venitul, şi copiii acestora, şi nepoţii lor, şi strănepoţii lor şi tot neamul lor, neclintit şi nemişcat niciodată, în veci”, se arată într-un document prezent în volumul „Documenta Romaniae Historica”.
Alexandru cel Bun a mai transmis faptul că această danie oferită Mănăstirii Bistriţa nu poate fi cerută înapoi de către urmaşii săi pe tronul Moldovei.
„Iar după viaţa noastră, cine va fi domn stăpânitor al ţării noastre, sau din copiii noştri sau din neamul nostru sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, acela să nu clintească dania noastră, ci să întărească şi să împuternicească pentru că am dat cu tot gândul bun. Iar cine s-ar încumeta să clintească aceasta, acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata Lui Maică, de toţi sfinţii care din veac au plăcut lui Dumnezeu, şi să fie asemenea lui Iuda şi blestematului Arie şi să aibă parte cu cei care au strigat asupra stăpânului Hristos; sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Neagoe logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră la această poruncă a noastră”, se mai menţiona în documentul respectiv.
Alte ştiri pe această temă:
De ce a fost incendiat conacul din Goleşti de către domnitorul Nicolae Mavrocordat