De ce este 1 aprilie o zi tristă pentru românii din Bucovina: mii de oameni ucişi

Pe 1 aprilie 1941, peste 3000 de români au fost seceraţi de mitralierele ruseşti doar pentru că au vrut să părăsească teritoriul ocupat de Armata Roşie şi să revină în ţara lor. După atac, răniţii au avut parte de o moarte îngrozitoare. Au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune. Cei care au supravieţuit au fost îngropaţi de vii.

În 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei şi Basarabia. Aproximativ 3 milioane de români s-au trezit pe pământ străin. Teritoriul a fost ocupat de Armata Roşie şi sovieticii au instaurat un regim de teroare, în care românii erau pedepsiţi pentru simplu fapt că aparţiuneau naţiei române. Mulţi dintre bucovineni s-au văzut separaţi pentru totdeauna de familiile lor rămase în România.

Cei mai mulţi au vrut să se întoarcă în ţara lor. Agitatorii sovietici au împrăştiat zvonul că se va deschide graniţa, pentru ca bucovinenii să poată pleca acasă. Bărbaţii şi-au pregătit familiile, şi-au luat soţiile şi copiii, unii dintre ei sugari, şi au plecat pe jos spre frontieră. Ca să se înţeleagă că au pornit la drum în semn de pace, românii au luat cu ei un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri şi cruci de cetină. Numai că pe drum, în poiana Varniţa, au fost înconjuraţi şi seceraţi de gloanţele sovieticilor.

Cei care au supravieţuit fie au fost spintecaţi cu sabia, fie au fost legaţi de cozile cailor târâţi până la cinci gropi comune, care au fost săpate înainte de masacru. Nu toţi au murit. Unii încă mai trăiau când au fost îngropaţi. Martorii au povestit că pământul din zona respectivă s-a mişcat timp de două zile şi două nopţi după masacru.