Cum se prepară ţuica cu schinduc, băutura miraculoasă care energizează organismul şi ţine răcelile la distanţă

Schinducul este o plantă miraculoasă, pe care au adus-o călugării chiar de pe Muntele Athos şi au aclimatizat-o pe Ceahlău, singurul loc din România unde poate fi găsită. Despre schinduc se ştie că are proprietăţi miraculoase asemănătoare ginsengului.

Schinducul este o plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice. Se găseşte în masivul Ceahlău fiind adusă de la muntele Atos de către călugări. Planta se pune la macerat în ţuica de prune, fiind energizantă şi având rol de întăritor al organismului.

Ţuica cu schinduc este oferită pelerinilor care vizitează lăcaşurile de cult din Bucovina şi judeţul Neamţ. La prepararea  băuturii se folosesc, în special, rădăcina plantei şi o mică parte din tulpină, dar nu şi frunzele sau fructele.

''Schinducul este o plantă întăritoare, folosită mai ales în perioadele de post sau primăvara când omul iese slăbit din iarnă. Ţuica de prune se face toamna, apoi planta respectivă este culeasă de pe Ceahlău şi se pune în sticlă, la macerat, câteva luni. Ţuica cu schinduc are o culoare gălbuie şi un gust deosebit pentru că dispare gustul de prune şi capătă un parfum delicat. Această băutură se face în special în mediile monahale. Se spune despre schinduc că este ginsengul României. Dar schinducul este o plantă care creşte doar în anumite zone de pe Ceahlău, ştiute în special de călugări, care păstrează însă secretul'', a declarat, pentru AGERPRES, Florentina Buzenschi, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie din Neamţ.