Cum i-au transformat în canibali sovieticii pe basarabeni: „Un ţăran din Glinjeni a chemat la el o vecină pe care a sugrumat-o şi a mâncat-o“
0Conform unui raport al Parlamentului din Republica Moldova, în urma foametei din 1946 – 1947, care a avut loc în Basarabia ocupată de către Uniunea Sovietică, au existat zeci de cazuri de canibalism. Practic, oamenii au început să se mănânce între ei din cauza foametei.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Basarabia a fost ocupată de către sovietici, rămânând în posesia Uniunii Sovietice la sfârşitul războiului terminat în anul 1945. Sovieticii au impus un regim extrem de dur în Republica Moldova, ţara confruntându-se cu o foamene fără precedent în perioada 1946 – 1947.
„Documentele demonstrează că foametea din anii 1946 – 1947 a fost o gravă consecinţă a acţiunilor inumane, criminale ale regimului stalinist, ale funcţionarilor de partid şi de stat”, a arătat Ana Guţu, profesor universitar şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Ţăranii au fost obligaţi de sovieticii să predea toate produsele agricole. Oamenii au fost lăsaţi fără ultimul bob de grâu, foametea devenind o problemă extrem de pregnantă în Basarabia. Producţia de alimente era una destul de bună în Republica Moldova, însă toate produsele erau exportate în Uniunea Sovietică.
Foarte mulţi moldoveni au fost afectaţi de distrofie, cauzată de lipsa hranei sau de o alimentaţie necorespunzătoare. La sfârşitul anului 1946, în Republica Moldova erau 53.000 de persoane ce sufereau de distrofie, numărul acestora ajungând la 238.000 la data de 1 martie 1947.
Foametea din 1946 – 1947 instalată în Republica Moldova i-a obligat pe oameni să recurgă până şi la canibalism. În perioada respectivă au fost constatate 39 de cazuri de canibalism.
„La 8 septembrie 1947, comitetul judeţean de partid Cahul (în judeţul Cahul se înregistraseră oficial, în perioada februarie 1946 – februarie 1947, 10 cazuri de canibalism) alcătuise un document intitulat <<Recomandările comitetului judeţean al PCM către secretarii comitetelor raionale de partid privind preîntâmpinarea faptelor de canibalism din judeţ>>. Conducerea judeţului, se spune în acel document, <<dispune de informaţie privind canibalismul şi întrebuinţarea în calitate de hrană a cadavrelor de oameni în unele sate din raioanele Vulcăneşti, Taraclia, Ciadâr – Lunga, Baimaclia şi, mai ales, Congaz>>. Un funcţionar informa conducerea de partid şi de stat a republicii că, aflându-se în zilele de 7 şi 8 februarie 1947 în satul Baurci din raionul Congaz, a constatat patru omoruri în scopuri canibalice. <<Consumul de cadavre, menţiona acea sursă, a luat un caracter de masă… Au fost constatate cazuri de furt al cadavrelor duse la cimitir şi rămase neînmormântate>>. La multe cadavre găsite în diferite alte locuri prin sat <<li s-au luat muşchii şi membrele>>. În satul Beşalma, citim în continuare, <<situaţia este şi mai gravă… Consumul de cadavre este tot atât de răspândit aici ca şi în celălalt sat>>. În ianuarie 1947, o ţărancă din satul Ţambula, raionul Bălţi, a tăiat, în scopul de a-i mânca, doi din cei patru copii ai săi, o fetiţă de şase ani şi un băieţel de cinci ani. Un ţăran din Glinjeni, raionul Chişcăreni, a chemat la el o vecină pe care a sugrumat-o şi a mâncat-o. Un altul din satul Cajba, Glodeni, şi-a omorât nepotul de 12 ani, care venise la el şi l-a mâncat”, se arată în raportul semnat de Ana Guţu.
În perioada foametei din 1946- 1947 se estimează că ar fi murit undeva la circa 300.000 de moldoveni. 70% din oamenii morţi în timpul foametei au decedat din cauza distrofiei.
Alte ştiri pe această temă: