Cum arăta Suceava la sfârşitul Primului Război Mondial: „Situaţia oraşului era neasemănat de îngrijitoare: fără lumină, fără apă, fără lemne şi fără alimente”
0După terminarea Primului Război Mondial, oraşul Suceava a devenit pradă bandelor de hoţi. În localitate mai erau doar patru poliţişti, care au rămas doar pentru a împlini vârsta de pensionare. Mâncarea era una dintre probleme, iar iluminatul public a început să funcţioneze din nou la data de 1 decembrie 1918.
O cititoare a ziarului Adevărul, nepoata inginerului Jean Solomon, cel ce a restaurat seviciile de electricitate şi apă în oraşul Suceava, ne-a transmis un articol de ziar apărut în anul 1919, pe care l-a găsit în arhiva familiei sale. Este vorba despre o adresă către cetăţenii Sucevei, publicată, în română şi germană, la data de 4 septembrie 1919, de către Eusebie Popovici, primarul Sucevei începând cu ziua de 4 noiembrie 1918. Articolul descrie detaliat situaţia oraşului la încheierea Primului Război Mondial.
„Situaţia oraşului era neasemănat de îngrijitoare: fără lumină, fără apă, fără lemne şi fără alimente. Poliţie oraşului era scăzută la 4 oameni, fără pompieri, fără străjeri de nopate; jandarmeria iarăş demoralizată şi în deplină descompunere, devenise ea însăşi o primejdie pentru siguranţa publică”, aşa descrie oraşul Suceava, fostul primar Eusebie Popovici.
La vremea respectivă, Suceava era plină de bande de hoţi care atacau pe timp de noapte întregul oraş. Liniştea a fost restaurată de un detaşament de grăniceri, care a restabilit zona în Bucovina. Detaşamentul condus de maiorul Ionescu a adus siguranţa în întregul judeţ Suceava.
„După ce în ziua de 5 Noemvrie 1918 magazinele de alimente ale statului au fost cu desăvârşire jefuite, primăria a luat asupra sa serviciul de alimentare pentru oraş şi judeţ. Preţurile alimentelor urcau din zi în zi şi situaţia politică fiind de tot nesigură, primejdia era mare ca într’o bună zi atât oraşul cât şi judeţul să rămână fără alimente”, a menţionat Eusebie Popovici.
Primăria din Suceava a reuşit cu mare greu să aducă provizii în oraş. În trei luni de zile, în magazinele din localitate au fost aduse două vagoane de grâu, 11 de porumb, două de secară şi trei de făină de grâu. Astfel, preţurile produselor s-au înjumătăţit, iar brutarii aveau cu ce să facă pâinea necesară tuturor sucevenilor. Totodată, Primăria a înfiinţat un fel de cantină a săracilor, unde 180 de oameni puteau servi la prânz o masă caldă.
Oraşul Suceava a avut din nou lumină la data de 1 Decembrie 1918, chiar de ziua Unirii
„La 4 Noemvrie 1918 oraşul de 2 luni aproape era fără apă şi fără lumină. Mai rămăsese un singur motor teafăr din vremea Ruşilor, însă şi acesta încetă a mai funcţiona, reţeaua firelor electrice fiind într’o stare de tot proastă. (...) după 8 zile oraşul a avut iarăşi lumină. Era tocmai ziua când noi Sucevenii cu judeţul întreg am sărbătorit măreţul act al Unirei ţării noastre cu patria mună. Atunci au început a scânteia denou luminile electrice ca şi când ar fi voit să lumineze o cale nouă cătră un viitor mai fericit”, a mai arătat primarul Eusebie Popovici.
Primăria a reuşit să construiască o uzină electrică cu ajutorul căreia asigura apa şi lumina neîntrerupt pentru populaţia de 20.000 de locuitori ai oraşului. Totodată, a realizat o legătură de cale ferată electrică între Suceava – Iţcani – Burdujeni. Curentul electric a fost dus şi în comunele mari din apropierea Sucevei, respectiv Iţcani, Burdujeni, Bosanci şi Ilişeşti. Cei ce au lucrat la punerea în funcţiune a uzinei electrice, în frunte cu inginerul Jean Solomon, au primit din partea Primăriei salarii mai mari şi alimente la preţuri scăzute.
„Stradele şi pieţele oraşului de lungă vreme nu mai au parte de nici o îngrijire. Nici statul nu poartă grijă de strada principală (Calea Unirei) care cade în sarcina luni, dară nici oraşul de celelalte strade. Pentru reconstruirea stradelor s’au cheltuit până acu cor. 39.348 (n.r. – coroane), rămânând ca primăria să continue lucrările cu restaurarea stradelor şi aşezarea prundişului. Pentru regularea parcului şi a paturilor cu flori înaintea primăriei s’au întrebuinţat mijloacele <<societăţii pentru înfrumuseţarea oraşului>> care din partea cassei noastre parsimoniale a primit pentru anii 1912 – 1915 o subvenţie în suma de 4.000 cor”, a mai spus Eusebie Popovici.
În timpul Primului Război Mondial, Suceava a adunat datorii mari, ce au ajuns la suma de cinci milioane de coroane. Dacă la data de 4 noembrie 1918 în visteria oraşului erau 33.860 de coroane, iar magazinele erau goale, la data de 24 iulie 1919, în casieria oraşului se aflau 52.995 de coroane şi 8.739 de lei, iar în magazine erau alimente în valoare de 367.001 de coroane.
„Suceava este chemată să devină centrul unu judeţ bogat şi mare, căci judeţul Suceava de mâne va trebuie să cuprindă şi părţi însemnate din judeţele de astăzi din megieşie (Suceava, Botoşani, Dorohoiu). Oraşul însă trebue să pregătească de cu bună vreme ca să fie vrednic să devină capitala judeţului. (...) Va trebuie de întocmit o legătură de comunicaţiune cât mai lesnicioasă cu Fălticeni. Ca Suceava să poată ajunge un centru comercial şi industrial reprezentanţii legitimi ai oraşului şi ai ţării vor trebui să stăruească din răsputeri ca să se facă o legătură de cale gerată dela Burdujeni la Suceava şi de aici la Gurahomorului, ca astfel să ajungem în legătură directă cu Transilvania, cu Dănărea şi cu Marea Egeică. Dorim din suflet ca reprezentanţa de mâne a oraşului să pornească cu dragoste şi cu pricepere o nouă şi rodnică gospodărie, care să asigure viitorul oraşului şi să îndulcească soartea bravilor ei cetăţeni”, a concluzionat primarul Eusebie Popovici.
Alte ştiri pe această temă: