Cum a reuşit banda Voinescu-Cairo să bage spaima în băncile României: gruparea a comis cel mai mare jaf din istoria ţării noastre
0Voinescu şi Cairo au fost doi tâlhari care au dat o serie de spargeri la filialele BNR din ţară. Cea mai mare lovitură au dat-o la sediul băncii din Braşov, de unde au furat un milion de dolari şi 300 de cocoşei din aur. În momentul în care poliţiştii au fost pe cale să-i prindă, cei doi s-au omorât unul pe celălat, împuşcându-se, de frică să nu ajungă la închisoare.
În perioada interbelică şi cea de după cel de-al Doilea Război Mondial, o gaşcă de infractori a terorizat întreaga ţară cu jafurile comise la băncile din România. Banda Voinescu – Cairo este catalogată drept gruparea ce a comis cel mai mare jaf din istoria României. Aceştia au furat din filiala Băncii Naţionale Române de la Braşov nu mai puţin de un milion de dolari.
Voinescu şi Cairo erau mână în mână cu ministrul de interne Teohari Georgescu, care a luat parte indirect la marele jaf comis în anul 1945, la banca braşoveană. Georgescu a devenit şef la Ministerul de Interne în anul 1945, iar cu această ocazie s-a gândit să-i pună pe doi foşti colegi de celulă, respectiv pe Voinescu şi Cairo, şefi la Circumscripţia I, respectiv Circumscripţia II din Bucureşti.
„Aceştia făcuseră puşcărie cu Teohari Georgescu, iar când acesta i-a chemat, au venit spăşiţi la el, crezând că urmează să-i linşeze. Când colo, el le-a spus: Uite nu v-am uitat cum am trăit împreună şi eu vreau, după stilul american, să vă fac poliţişti şi să-mi aduceţi toţi hoţii la picioare! Cei doi gangsteri nu numai că i-au mulţumit cu plecăciuni, dar au făcut imediat cerere să intre în PCR, cereri semnate pe loc de Teohari Georgescu. Doi mari infractori s-au văzut liberi şi ajunşi în hainele de comisari, era c a şi când pui lupul paznic la oi”, a arătat colonelul de poliţie în rezervă Traian Tandin.
Teohari Georgescu şi-a explicat alegerea făcută de a-i numi comisari şefi pe cei doi, spunând că Voinescu şi Cairo era spărgători de meserie şi puteau ajuta la anchetele făcute de Poliţie în cazurile de furt comise pe raza capitalei. Banditul Cairo chiar era o persoană destul de cunoscută în lumea interlopă a Bucureştiului interbelic, alegându-se cu această poreclă pentru furtişagurile pe care le-a săvârşit în Egipt.
Voinescu şi Cairo s-au înscris în Partidul Comunist, după ce au fost eliberaţi din penitenciar şi nu după mult timp au revenit la vechile lor metehne, jafurile. Cei doi, ajutaţi de Florică Florescu zis „Gura de lup”, au dat o spargere la BNR Braşov, de unde au reuşit să fure nu mai puţin de un milion de dolari şi 300 de cocoşei de aur.
Florescu şi-a dobândit această poreclă deoarece era specializat în tăiatul caselor de bani prin placa de spate, cu o unealtă specială ce poartă numele de „gură de lup”. După spargerea de la BNR Braşov, Florescu şi-a luat partea şi a plecat în Franţa, scăpând de închisoare, lăsându-l alături de Voinescu şi Cairo pe ucenicul său Istrate.
După marele jaf de la Braşov, banda Voinescu – Cairo a luat la ţintă alte filiale ale BNR, atât din ţară cât şi din Bucureşti, nu de puţine ori, loviturile grupării soldându-se cu pierderi de vieţi omeneşti.
Uceniul Istrate a fost cel care i-a „sifonat” pe comisarii – spărgători de bănci. Nemulţumit de partea sa de bani, ce îi revenea în urma spargerilor comise şi de faptul că comisarul Eugen Alimănescu, şeful brigăzii „Fulger”, îl ameninţa că îi va pune în cârcă mai multe furturi ale căror autori nu au fost prinşi, Istrate a fost de acord să-i dea pe mâna poliţiştilor pe Voinescu şi pe Cairo.
În baza unui pont dat de Istrate, comisarul Alimănescu şi brigada sa i-au prins în flagrant pe Voinescu şi Cairo, exact când se pregăteau să comită o nouă spargere. Pentru a nu ajunge din nou în puşcărie, cei doi s-au omorât între ei, trăgându-şi câte un glonţ mortal unul altuia.
Brigada „Fulger”, condusă de comisarul Alimănescu, era dotată cu arme automate şi două autoturisme foarte rapide. Cei din brigada „Fulger”, consideraţi incoruptibili, s-au specializat în lichidarea infractorilor. Nu de puţine ori, în urma schimburilor de focuri, dintre poliţişti şi răufăcători, cei din urmă sfârşeau morţi. O replică a comisarului Eugen Alimănescu, „Mâinile sus! Cine mişcă, nu mai mişcă!”, a devenit celebră după ce a fost folosită într-unul dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu.