Cea mai veche biserică de lemn din România riscă să rămână doar o amintire. Reacţia autorităţilor
0Cea mai veche biserică de lemn din ţara noastră, construită în secolele XIV-XV, se află în cimitirul parohial al comunei sucevene Putna. Intrat într-un pronunţat proces de degradare, lăcaşul de cult, care spune povestea smereniei oamenilor ce au ridicat-o, îşi aşteaptă salvatorii.
Cimitirul parohial al comunei Putna găzduieşte cea mai veche biserică din lemn din România. Lăcaşul de cult poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, însă mai este cunoscut şi sub denumirile de „Biserica de lemn – Dragoş Vodă” sau „Schitul Putna”.
Legenda spune că biserica a fost construită de Dragoş Vodă, în comuna Volovăţ, iar de acolo a fost strămutată de voievodul Ştefan cel Mare la Putna pentru a sluji ca loc de rugăciune lucrătorilor care ridicau la acea vreme mănăstirea Putna. A funcţionat ca biserică a satului timp de sute de ani.
Primul cronicar care a menţionat această tradiţie a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în „Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 şi de la 1709 la 1711”.
„Înţeles-am şi noi den oameni bătrâni, lăcuitori de aicea den ţară, cum să trage cuvântul den om în om, că o biserică de lemnu la Olovăţ, să fie făcută de Dragoş-vodă şi acolo zic, să fie îngropat Dragoş-vodă. Şi aceia biserică de lemnu au mutat-o Ştefan-vodă cel Bun, de o au clădit la Mănăstirea Putna, unde stă până acmu. Iară pe locul bisericii acei de lemnu, la Olovăţ, Ştefan-vodă au zidit biserică de piatră.”(Nicolae Costin – „Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 şi de la 1709 la 1711”).
O echipă de cercetători confirmă vechimea bisericii
O echipă de cercetători de la Facultatea de Silvicultură a Universităţii „Ştefan cel Mare” a determinat vechimea aproximativă a lemnului folosit pentru construirea bisericii medievale.
„Este cea mai veche biserică din lemn din România, construită la sfârşitul secolului XIV începutul secolului XV. Are o parte originală din lemn de stejar, în formă de arcă şi a avut o intervenţie făcută pe timpul stăpânirii austriece, când a fost adăugat pronaosul din lemn de brad şi molid. Am prelevat probe din biserică şi am folosit o metodă dendrocronologică de datare, folosind seria de stejar Suceava de 804 ani, dezvoltată în cadrul laboratorului de biometrie forestieră a Facultăţii de Silvicultură din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare”. Dorim să mai analizăm nişte probe împreună cu arhitectul Alexandru Baboş în vederea datării probei prelevate din bolta naosului, pentru datarea exactă a bisericii”, a declarat lectorul univ.dr. Cătălin Roibu.
FOTO: suceava-smartpress.ro
Vântul suflă zăpada până aproape de altar
Din păcate, biserica de la Putna a căpătat nişte răni care au nevoie urgentă să fie pansate. Cariile şi-au făcut loc prin bucăţile vechi de stejar săpând tuneluri minuscule, dar totuşi vizibile cu ochiul liber. Iarna, vântul care cunoaşte deja fiecare crăpătură apărută în pereţii bisericii suflă zăpada până aproape de altar şi contribuie la şubrezirea bijuteriei istorice.
Există un singur om căruia pare să-i pese că importanta clădire istorică riscă să devină o amintire. Este vorba despre preotul paroh al Bisericii din Putna, părintele Constantin, care a bătut la numeroase uşi în încercarea de a salva bisericuţa. Toţi cei care l-au ascultat i-au dat dreptate, însă până acum nicio autoritate a statului nu a intervenit la faţa locului.
Lipsa de reacţie a autorităţilor este greu de înţeles, pentru că dincolo de încărcătura istorică, lăcaşul de cult are şi o uriaşă încărcătură spirituală. Vorbeşte despre smerenia celor care l-au construit. Nu seamănă cu uriaşele biserici ortodoxe care se construiesc în zilele noastre şi aminteşte de versurile protestului muzical al artiştilor faţă de construirea Catedralei Mântuirii Neamului. „Dumnezeu preferă lemnul, lemnul şi spaţiile mici. Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul, lemnul şi spaţiile mici”.