Călător de lux cu trenul de epocă prin Bucovina
0O plimbare cu garnitura costă de trei ori mai mult decât cu trenurile clasise. Autorităţile au cheltuit în ultima lună 1 milion de euro cu proiectul „Pelerin în Bucovina“, pentru a atrage turişti în zona Sucevei. Banii au fost risipiţi însă pe broşuri şi spoturi publicitare.
Prin diverse broşuri şi pliante împărţite în locurile publice, inclusiv în trenuri, oamenii au fost invitaţi să viziteze bisericile şi mănăstirile din judeţ, punându-se accent pe cele care au hramul „Adormirea Maicii Domnului“, Putna şi Cacica.
Turiştii au fost încurajaţi să folosească biciclete sau chiar să meargă în pelerinaj pe jos. Singura facilitate adusă lor şi care a stârnit interesul câtorva mii de persoane a fost trenul de epocă. Acesta a circulat în ultimele opt zile între Suceava şi Putna sau Vatra Moldoviţei, cu opriri în mai multe localităţi de pe traseu.
Călătorii de trei ori mai scumpe
O călătorie cu garnitura din vremurile de demult a fost de trei ori mai scumpă decât una cu trenurile personale din zilele noastre care parcurg aceeaşi rută.
Ba mai mult, scumpirea cu 18% a biletelor de tren practicată de CFR de ieri a fost aplicată şi la trenul pentru pelerini, chiar dacă astăzi este ultima zi în care mai circulă. „Şi preţurile trenului de epocă s-au modificat pentru două zile“, a precizat unul dintre controlorii din tren. Astfel, un bilet la clasa a II-a până la Putna cu trenul de epocă a costat iniţial 19,4 lei, iar duminică şi luni preţul a fost mărit la 22,9 lei.
Mulţi au dorit să vadă cum se circula pe calea ferată în urmă cu 100 de ani şi au avut surpriza să descopere că lucrurile nu s-au schimbat decât în rău de atunci.
Rapid şi comod
Durata călătoriilor cu trenul de epocă este aceeaşi cu cea parcursă de trenurile din zilele noastre, ajungând la destinaţie în aproximativ două ore şi jumătate. Sucevenii au remarcat că garniturile construite în secolul trecut sunt la fel de comode ca cele pe care le putem vedea zi de zi pe orice rută din ţară, însă cele vechi sunt mult mai curate şi mai aerisite.
O altă bilă albă pentru trenul din vechime: personalul era mai bine îmbrăcat şi mai elegant decât cel din zilele noastre. Inconvenientul major la ambele tipuri de tren este cel al înălţimii prea mari a scării faţă de peron. „Persoanele în vârstă se urcă greu în toate trenurile, prima treaptă fiind la vreo 60 de centimetri faţă de sol. Dacă garniturile nu pot fi schimbate, măcar să ridice nivelul peronului în toate gările, să nu mai urce în genunchi bătrânii“, a fost de părere Ioan Nistor, unul dintre călători.
Pentru a fi siguri că locomotiva cu aburi construită în anul 1926 nu se va împotmoli pe şinele neschimbate cam din aceeaşi perioadă, în spatele său a fost legată şi o locomotivă electrică să tragă cele cinci vagoane construite între anii 1885-1890: poştă, salon, clasa I, clasa a II-a şi clasa a III-a. Vagonul de clasa a II-a a fost cel mai plin, preţul biletelor fiind mai accesibil. Capacitatea trenului de epocă a fost de 100 de locuri.
„Am avut aproximativ 200-300 de călători pe zi“, a precizat unul dintre conductorii de tren. În urma unui calcul simplu, în cele opt zile cât garnitura de epocă a circulat prin judeţ, s-au strâns circa 36.000 de lei. Investiţia a fost de peste 20 de ori mai mare.