Bogdan Baciu dă raport la ONU despre tinerii din România

În perioada august-septembrie, Bogdan trebuie să colinde ţara pentru consultări cu toate structurile reprezentative ale tinerilor şi să pregătească un raport cu privire la situaţia tinerilor din România. În luna octombrie, alături de o tânără de 24 de ani din Bucureşti, Bogdan va merge la ONU, unde va participa la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Este singurul licean din istoria acestui program care a ajuns delegat de

Bogdan Baciu este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Nicu Gane“ din Fălticeni şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Suceava. Tânărul care visează la o carieră în diplomaţie este şi redactor şef al revistei liceului, dar şi preşedinte al Consiliului Copiilor „Spune Suceava“.

Recent a fost desemnat să reprezinte tinerilor din România la ONU. „Mi-am depus candidatura la îndrumarea doamnei Simona Sofroni, de la Direcţia Judeţeană pentru Tineret Suceava. Cu ea am colaborat la foarte multe proiecte pe Consiliul Elevilor şi mi-a spus că sunt candidatul potrivit şi merită să încerc“, povesteşte Bogdan.

Va colinda toată ţara
A fost sunat pe 24 iulie, când era cu colegii la mare, şi a fost chemat la Bucureşti, la interviu. A convins comisia că merită să ajungă în etapa finală, unde au concurat doi băieţi şi două fete. „Contracandidaţii erau foarte puternici, doi dintre ei chiar veniseră de la master din Paris pentru chestia asta, iar un al treilea avea propriul său secretar. Eram singurul licean din cei zece, restul fiind toţi studenţi sau tineri care aveau ONG-uri şi învârteau proiecte europene“, spune suceveanul.

A plecat acasă şi nu s-a lăsat pradă emoţiilor până la aflarea rezultatului final deoarece, spune tânărul, „nu aveam prea mari aşteptări. Acum sunt singurul licean din istoria acestui program care a ajuns delegat de tineret la ONU“.

În perioada august-septembrie, Bogdan trebuie să colinde ţara pentru consultări cu toate structurile reprezentative ale tinerilor şi să pregătească un raport cu privire la situaţia tinerilor din România. În luna octombrie, alături de o tânără de 24 de ani din Bucureşti, Bogdan va merge la ONU, unde va participa la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

„Vom întocmi un raport despre tinerii din România pe care îl vom prezenta acolo, în octombrie. Timp de două săptămâni, vom participa la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Apoi, în februarie, revin în SUA, la New York, pentru Comisia pentru Dezvoltare Socială. Urmează apoi şase luni de lucru cu tineretul, în Romania, timp în care trebuie să îndeplinesc o serie de obiective stricte“, a spus delegatul de tineret la ONU.

În ce priveşte activitatea şcolară, el va recupera materia din noiembrie, când va reveni în ţară. „Sunt o groază de cheltuieli, de la rezolvat dantura şi până la costume şi haine. Nu te poţi prezenta oricum, pentru că este vorba despre imaginea României în faţa a 191 de alte state. La mine o problemă ar fi părul. Nu aş vrea, dar dacă mi se va impune, mă voi tunde“, spune Bogdan. 

Profil
Născut. 28 mai 1993, Fălticeni, Suceava.
Studii. Colegiul Naţional „Nicu Gane“ din Fălticeni, clasa a XII-a.
Familie. Are o soră.

Ce-i place
Filmul, mersul cu bicicleta, cititul şi aglomeraţia din Bucureşti. Bogdan a obţinut numeroase premii în urma participării la o serie de concursuri în cadrul cărora a făcut postere şi filmuleţe care au avut mare succes.

Ce nu-i place
„Liniştea. Sunt obişnuit să fiu înconjurat de lume multă. Nu-mi place să mă plictisesc. Trebuie să am mereu ceva de făcut, altfel nu mă simt bine“, explică liceanul din Fălticeni.

Întrebări şi răspunsuri
Mandatul acesta presupune şi foarte multă muncă. Care ar fi beneficiul tău personal?
În primul rând, relaţii economice internaţionale vreau să fac şi în viitor. Aş dori să studiez în Germania, la München sau Berlin, pentru că învăţ în paralel şi limba germană, la liceu. Oricum, cariera mea trebuie să fie de diplomat, iar acest program este apogeul pe care-l pot atinge la vârsta actuală. La 18 ani, să ajung deja la tribuna ONU e ceva. 

Familia te susţine?
Am avut ceva probleme cu părinţii în primii doi ani de liceu pentru că făceam foarte multă muncă de voluntar, fără să am vreo răsplată şi cheltuiam mulţi bani pe deplasări.