Bătălia în urma căreia Ştefan cel Mare a fost la un pas să-şi piardă tronul din cauza boierilor trădători: „Au venit nenumăraţi bei ai Moldovei şi s-au supus”
0La data de 6 martie 1486, Ştefan cel Mare a avut una dintre cele mai grele bătălii în care i-a înfruntat pe turci. Deşi a fost învins, domnitorul moldovean a reuşit să-şi păstreze tronul cu ajutorul venit din partea boierilor săi apropiaţi, după ce o altă parte a boierimii sale l-a trădat.
La începutul anului 1486, tucii, cu o armată destul de numeroasă în fruntea căreia se aflau Iskender – paşa şi Malkociogln Bali – Bey, au pătruns în Moldova şi doreau să ajungă la Suceava, pentru a-l pune pe tronul ţării pe Petru Hronoda, unul dintre puţinii pretendenţii la domnia lui Ştefan. Hronoda a mai avut o tentativă eşuată în 1485, când a scăpat cu greu cu viaţă, reuşind să se refugieze în Imperiul Otoman.
În cronicile româneşti nu se menţionează faptul că Petru Hronoda a beneficiat de sprijinul unor boieri moldoveni. Totuşi, mai mulţi cronicari turci au precizat faptul că în momentul în care armata otomană a pătruns în Moldova, mai mulţi boieri moldoveni s-au supus noului pretendent la tronul ţării.
„Cu gândul la lupta sfântă, Ali – bey a pornit de îndată şi, ajungând la Dunăre, a trecut apa dincolo fără nici o greutate [ ... ]. În a 25-a zi a lunii şaban, intrând în vilaietu Moldovei, au venit nenumăraţi bei ai Moldovei şi s-au supus”, a arătat cronicarul turc Mehmed Nescri.
De asemenea, cronicarul otoman Sa’adeddin Mehmed Hodja Efendi a precizat: „Ali – paşa, la rândul său, intrând în Ţara Românească, a luat împreună cu dânsul şi pe domnul Ţării Româneşti, cu oastea sa, şi în anul 890, luna şaban, ziua a 25-a, a intrat în vilaietul Moldova. Venind mulţi bei din Moldova, au arătat supunere”.
Au existat şi istorici români, care au confirmat faptul că o parte dintre boierii moldoveni l-ar fi trădat pe Ştefan cel Mare în anul 1486, când Moldova a fost atacată de turci.
„Însă de-a curmezişul marii lui strădanii nu se aşezase întâmplător acea «mulţime» de partizani ai înţelegerii cu sultanul; la 6 martie 1486, pe câmpul de luptă de la Şcheia, s-au vădit brutal semnificaţiile pe care le avea o asemenea orientare a boierilor; punând în lumină extinderea bruscă a unui curent de opoziţie faţă de politica lui Ştefan cel Mare”, a arătat istoricul B.T. Câmpina.
„Chiar domnul însuşi, căzând de pe cal, fu în primejdie de moarte”
În cronicile româneşti ale vremeii, bătălia de la Şcheia a fost văzută ca o victorie a lui Ştefan cel Mare, deşi domnitorul moldovean a fost învins de turci, zăcând ore în şir printre cadavre. El a fost salvat de aprodul Purice, iar ulterior cu sprijinul boierilor de încredere şi-a recuperat tronul pe care s-a instalat Petru Hronoda.
„Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste asupra lui Ştefan Vodă, căruia i-au ieşitu Ştefan Vodă înainte cu oaste pre Siretiu la Şchei şi dându războiu vitejeşte despre amândoao părţile, într-o luni, marie 6 zile, pierdu Hroiot războiul şi oastea, mai apoi şi capul, însă cu mare primejdie lui Ştefan Vodă, că s-au pornit cu calul jos, puţin de n-au încăput în mâinile vrăjmaşului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de Ştefan Vodă, i-au tăiat capul”, a menţionat cronicarul Grigore Ureche.
Şi marele istoric Nicolae Iorga vorbeşte despre această bătălie, precizând faptul că Ştefan cel Mare a ieşit învingător, însă menţionând totodată că a fost în mare primejdie: „Aceleaşi bande sprintene veniră până la Şcheia pe Siret, în prejma Romanului, dar într-o ciocnire cu Ştefan, Hruet – Hromotă fu prins şi i se tăie capul. Chiar domnul însuşi, căzând de pe cal, fu în primejdie de moarte”.
După bătălia de la Şcheia şi trădarea boierilor, Ştefan cel Mare a decis să încheie o pace cu turcii, care aveau o influenţă foarte mare asupra Ţării Româneşti şi puteau ataca nestingheriţi Moldova.
Alte ştiri pe această temă: