Bătălia de la Rovine, povestită de turci: „S-a dat o mare bătălie. Atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor, mulţi au fost măcelăriţi“
0Bătălia de la Rovine este una dintre cele mai importante lupte purtate pe teritoriul Ţării Româneşti. Chiar dacă această bătălie este una extrem de importantă, nu există foarte multe informaţii despre ea. Mai mult, nici data desfăşurării nu este una exactă, unele surse istorice susţinând că ar fi avut loc la data de 17 mai 1395, în timp ce altele - la 10 octombrie 1394.
La sfârşitul veacului al XIV, sultanul turc Baiazid a întreprins o campanie în Balcani, ajungând în cele din urmă să încerce să cucerească Ţara Românească pe al cărei tron se afla domnitorul Mircea cel Bătrân. Otomanii au venit cu o armată numeroasă în Muntenia, pe care voievodul muntean a început să o hărţuiască încă de la Dunăre.
Până la Rovine, locul în care s-a dat bătălia principală, între cele două părţi au avut loc mai multe lupte, turcii pierzând foarte mulţi soldaţi din cauza faptului că Baiazid era mult prea încrezător în forţa armatei sale şi nu s-a gândit că ar putea fi învins de către Mircea cel Bătrân. Bătălia de la Rovine a început pe la prânz şi s-a încheiat noaptea, când muntenii au atacat tabăra turcilor.
„Sultanul Baiazid, cucerind Nicopolul şi Silistra, a trecut în Ţara Românească. În această vreme beiul Ţării Româneşti era ghiaurul Mircea. Mircea ghiaurul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid, şi întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni. Când turcii au văzut că oastea ghiaură este numeroasă, cele două oştiri nu s-au despărţit una de alta. Când s-a lăsat noaptea, cele două oştiri s-au separat şi fiecare s-a aşezat în altă parte. Vizirul său, Ali – paşa, a luat în noaptea aceea următoarea măsură: el a pus să se aprindă torţe şi, strângându-se toate cadavrele musulmanilor, a făcut ca ele să fie cărate şi aruncate în apă. Îndeplinind această poruncă până în revărsatul zorilor, n-au lăsat la locul de bătălie leşurile musulmanilor. Când s-a făcut ziuă ei au fugit din acel loc. După ce musulmanii s-au retras, necredinciosul Mircea a trimis un om la locul bătăliei. Când a văzut că nu mai era acolo nimeni, Mircea necredinciosul a venit el însuşi la locul de bătălie şi a văzut zăcând multe cadavre de-ale necredincioşilor, iar dintre ale musulmanilor nu se vedea nici unul. Sultanul Baiazid s-a întors cu cinste şi a trecut Dunărea”, a precizat cronicarul turc Orudj bin Adil, care a încercat să minimalizeze victoria lui Mircea cel Bătrân.
Domnitorul muntean nu s-a putut bucura de victorie, deoarece în timp ce se afla pe câmpul de luptă, el a fost trădat de către boieri, tronul său fiind ocupat de Vlad Uzurpatorul. Mircea cel Bătrân avea să revină în fruntea Ţării Româneşti la sfârşitul anului 1396, cu sprijinul lui Stibor, voievodul Transilvaniei.
Alte ştiri pe această temă:
Povestea nepoatei lui Ştefan cel Mare: a luptat în fruntea unei armate şi a ajuns soacră de sultan
Mihai Viteazul, văzut prin ochii cronicarilor: „Făcuse pe turci de tremura de frica lui“