Averea impresionantă a lui Mihail Sadoveanu. Oportunismul politic şi opera prolifică i-au adus milioane de euro
0Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai importanţi scriitori români, a reuşit să acumuleze o avere impresionată. După instalarea comunismului, Sadoveanu a devenit unul dintre ”lăudătorii” regimului, fiind numit preşedinte al Prezidului Marii Adunări Naţionale, fiind scriitorul român care a deţinut cea mai mare funcţie în perioada regimului comunist.
Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Paşcani, în judeţul Iaşi şi a decedat pe 19 octombrie 1961, în Vânători - Neamţ, fiind unul dintre cei mai importanţi scriitori români din prima jumătate a veacului trecut. Acesta este cunoscut pentru romanele sale istorice şi de aventuri, având o carieră ce se întinde pe parcursul a peste 50 de ani.
De-a lungul vieţii, Mihail Sadoveanu a reuşit să strângă o avere uriaşă, care în prezent ar valora câteva milioane de euro. La sfârşitul Primului Război Mondial, prolificul scriitor român a reuşit să achiziţioneze de la un rentier executat silit actuala Casă Memorială ”Mihail Sadoveanu” din cartierul ieşean Copou, precum şi terenul aferent de peste şase hectare. Tranzacţia a fost realizată pe 18 mai 1918 şi s-a ridicat la suma de 86.334 de lei.
Multă lume consideră că ”Ceahlăul Literaturii Române” a fost un adevărat oportunist, reuşind astfel să acumuleze averea impresionantă, pentru că pur şi simplu ar fi scris după bunul plac al oamenilor politici, obţinând în acest mod tot felul de avantaje. Totuşi, nu doar prin ”linguşiri” a strâns Sadoveanu o avere foarte mare. El preda anual două sau trei cărţi, la care avea vânzări foarte bune.
Dacă pentru românii din ziua de astăzi o cină într-un restaurant din Amsterdam poate nu ar reprezenta un lucru neobişnuit, în perioada interbelică doar cei foarte înstăriţi îşi permiteau să ia masa în localurile luxoase din Occident. O însemnare din jurnalul său personal prezintă o zi din viaţa lui Mihail Sadoveanu din timpul unei vizite prin Olanda.
“7 iulie 1927 – O zi din viaţa lui Mihail Sadoveanu:
Este la Bagatelle, restaurant scump din Amsterdam. Primul fel e compus din vreo treizeci de feluri de mezeluri, pescării, ouă, sălăţi, jambon, aspic, migdale prăjite etc. Apoi o supă groasă cu cremă, ouă şi ciuperci. Urmează homar cu maioneză, asparges cu sos flamand, îngheţată cu fructe, căpşune şi caise. O cafea filtru, un coniac de la 1850…”
Averea impresionantă strânsă de Mihail Sadoveanu vine şi din ”spiritul contabilicesc” excelent pe care îl avea. Marele scriitor nu prea purta la el portofel, iar când îl avea la el nu prea se sinchisea să-l scoată din buzunar. Zgârcenia ”Ceahlăului Literaturii României” a fost relevată de scriitorul Păstorel Teodoreanu, la care Sadoveanu avea o datorie. Acesta chiar i-a şi compus următorul catren:
”De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!”
”Tovarăşul” Mihail Sadoveanu a fost unul dintre ”lăudătorii” comunismului
Oportunismul lui Mihail Sadoveanu reiese şi din modul prin care scriitorul român îşi schimba principiile politice. Dacă în 1937, într-un interviu acordat unui reporter francez, condamna comunismul şi arăta că politica României se orienta spre liberalism şi democraţie, după 23 august 1944 a devenit un mare ”iubitor” al comusmului. Mihail Sadoveanu chiar a fost unul dintre cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui Mihai.
După 1945, Sadoveanu a început să elogieze socialismul precum şi pe Iosif Vissarianovici Stalin a cărui constituţie o asemuia cu o ”evanghelie a lumii noi ce se pregăteşte şi mai ales a lumii întârziate din care facem şi noi parte”. Scriitorul a publicat în Jurnalul de dimineaţă un articol intitulat ”Lumina vine de la Răsărit”, o ofrandă adusă comunismului, articol pentru care a fost aspru criticat. Acesta a încercat să se justifice spunând că dacă nu scria articolul respectiv opera sa ar fi fost interzisă 20 de ani, aşa cum au păţit Octavian Goga, Nicolae Iorga şi alţii.
Păstorel Teodoreanu, care era şi finul lui Sadoveanu, a compus un alt catren pe care i l-a dedicat naşului său ce a achiesat la comunism:
“Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului…”
Pe 25 octombrie 1949, Mihail Sadoveanu a publicat un alt articol prin care lăuda comunismul:
„«Casa Scânteii» va fi o mare realizare a Republicii noastre Populare. Înălţarea ei are un înţeles care nu poate scăpa nimănui. Poporul nostru merge cu grabă şi cu nerăbdare pe drumul nou ce i se deschide. Peisagiul vechi se schimbă ca într-o minune: oamenii incuriei, robiei şi amărăciunii trecutului dispar. Apar cetăţenii noi, însetaţi de libertate, cultură şi progres”.
Probabil şi faptul că a fost un ”lăudător” al comunismului, Mihail Sadoveanu a reuşit să strângă o avere considerabilă, el fiind unul dintre puţinii români care şi-a păstrat averea după instalarea regimului. Operele sale erau studiate în şcoli, în timp ce alţi scriitori care s-au opus regimului au fost interzişi. ”Ceahlăul Literaturii Române” a fost numit preşedinte al Prezidului Marii Adunări Naţionale, fiind scriitorul român care a deţinut cea mai mare funcţie în perioada regimului comunist, iar la vârsta de 75 de ani a primit titlul de ”Erou al Muncii Socialiste”.
În 1948, Sadoveanu a devenit proprietar şi pe un fost schit bisericesc din Vânători, Neamţ, folosită ca şi casă de vacanţă până în 1961, anul în care scriitorul moare şi este înmormântat cu mari onoruri la Cimitirul Bellu. Sadoveanu a mai avut proprietăţi şi la Fălticeni şi la Bucureşti.