Asistenta care continuă să lucreze la Terapie Intensivă deşi are cancer în stadiul IV: „Dacă pot fi utilă, cu ce-a rămas din mine, sunt fericită”
0O asistentă medicală continuă să muncească în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc, deşi are cancer într-o formă foarte avansată.
Povestea salvatoarei, care este, la rândul ei pacientă, a fost relatată, sub protecţia anonimatului, de Casa Filip, o asociaţie care asigură cazare bolnavilor oncologici atunci când vin la Cluj ca să se trateze.
Câmpulungeanca are 52 de ani şi a văzut mulţi oameni murind. Spune că uneori ajută să-i păcălească pe pacienţii aflaţi în suferinţă.
Ea însă nu poate fi păcălită. Ştie exact cum evoluează cancerul cu care se luptă din 2017.
„Pe mine nu mă poate păcăli nimeni. Medicii sunt sceptici. Eu am învăţat să citesc în priviri. Se uită lung la tine, cu compasiune, încearcă să te încurajeze, dar eu ştiu unde mă aflu.
Eu am fost la muncă în pandemie, la ATI, şi voi merge şi acum. Faptul că merg la spital mă ajută să mai trăiesc. Pacienţii au nevoie de mine”, a declarat asistenta, care tolerează foarte greu chimioterapia, dar încercă din răsputeri să reziste.
”Lucrez. Când îmi este greu, îmi iau concediu medical, dar îmi place ceea ce fac. Acceptarea e foarte grea, mai ales la stadiu avansat. A trebuit să fiu puternică şi asta pot face doar având o viaţă normală, nu să stau la pat. Faptul că mă duc la serviciu mă ajută la moral. Colegii şi medicii îmi spun să stau în concediu, dar eu le-am zis că acest concediu este pentru oamenii bolnavi, iar eu am o treabă de făcut. Am momente când depresia mă trage tare de păr. Mă rog, de perucă”, a mai povestit salvatoarea.
Asistenta a mărturisit că-i este greu când îşi vede soţul şi băiatul plângând din cauza bolii care o macină.
”Ei îmi dau putere. Mă dor foarte tare picioarele fiindcă am avut un blocaj limfatic, au rămas durerile, dar trec peste cu exerciţii, cu masaj, cu activitate zilnică. Mai fac pauze când simt că plezneşte carnea pe picioare. Dar am o viaţă normală, aşa cum este ea. Abia aştept să mă duc la muncă în fiecare zi. Dacă pot fi utilă, cu ce-a mai rămas din mine, sunt cea mai fericită. Acum să văd cum tolerez acest medicament nou şi mă întorc fiindcă pacienţii au nevoie de asistenţă medicală”, a conchis pacienta.