A descoperit sculptura în spatele gratiilor
0Nicu Pralea, fost puşcăriaş, şi-a vernisat zilele trecute prima expoziţie cu opere de artă. Acum 16 ani era luat pe sus şi dus la închisoare, unde şi-a petrecut ani buni din viaţă, iar zilele trecute şi-a vernisat prima expoziţie de sculptură şi pictură.
Este povestea unui om care a trecut de la agonie la extaz şi care acum încearcă să se mântuiască prin artă. Destinul lui Nicu Pralea, un bărbat de 50 de ani, din Fălticeni, pare desprins dintr-un film. În martie 1995, bărbatul a fost pus sub acuzare pentru că a construit o bombă artizanală, iar un ofiţer al Poliţiei Suceava a murit în timp ce încerca să dezamorseze dispozitivul artizanal. În urma deflagraţiei, încă cinci persoane au fost rănite, iar procesul care a urmat i-a adus lui Nicu Pralea o condamnare la 18 ani de închisoare. După ce a trecut prin mai multe penitenciare, a ajuns la Poarta Albă, unde a început să picteze şi să sculpteze.
Apreciat de critici şi de cunoscuţi
Proaspăt eliberat de după gratii, suceveanul şi-a continuat munca, iar zilele trecute a fost din nou în atenţia opiniei publice. De această dată a fost eroul pozitiv, lucrările expuse de Nicu Pralea fiind admirate şi apreciate nu doar de prieteni şi cunoscuţi, ci şi de criticii de specialitate.
Nicu Pralea şi-a caracterizat expoziţia în doar câteva cuvinte: „Vedeţi, vă place, asta pot face. Când vrei poţi. Poate mai mult veţi vedea la următoarea expoziţie pe care doresc să o realizez în preajma sărbătorilor Pascale“. Una dintre lucrările care a atras atenţia a fost un joc de şah, piesele fiind aşezate pe un suport dintr-un trunchi de lemn. Sculptura este considerată o trinitate în care, nu întâmplător, Nicu Pralea a ales o masă bine gândită, „aproape brâncuşiană“.
„Aici se merge dincolo de şah, dincolo de viaţa reală dacă vreţi, dincolo de ceea ce facem când jucăm şah“, a arătat profesorul Constantin Bulboacă. Prin lucrările cu tentă religioasă, Nicu Pralea a reuşit să realizeze o adevărată rugă în faţa suferinţei umane, o căinţă proprie şi originală pentru suferinţele provocate altor semeni.
Despre Nicu Pralea a vorbit şi pictorul Antonio Stanca. „Nicu este fascinat de lemn şi de tridimensional. Lemnul a fost ales şi de Hristos ca să moară. Nu s-a sacrificat pe o cruce de piatră. Este o trăire formidabilă, eu simt că este ca o catedrală sau ca o biserică. La Nicu trebuie să intri, să vezi, să simţi, să percepi şi să te încarci cu energie“, a mărturisit pictorul Antonio Stanca.