Vrea să muncească la bătrâneţe. Povestea menajerei de 71 de ani care-şi caută de lucru la mica publicitate

Săraci şi cuprinşi de disperare, pensionarii din Ialomiţa apelează la gesturi extreme. După o viaţă întreagă de muncă, o pensionară din Slobozia îşi caută un serviciu la mica publicitate. Vasilica Costea, de 71 de ani, trăieşte dintr-o pensie de doar 350 de lei pe lună şi, pentru câteva sute de lei în plus, vrea să devină menajeră.

Sărăcie lucie

„Pensionară, caut să îngrijesc copii, bătrâni sau să fac menajul. Doamna Costea. Telefon 0760.296.922”. Aşa sună anunţul de la mica publicitate al bătrânei Vasilica Costea. Ne-a declarat că ar face orice pentru câteva sute de lei în plus. Ţine în mână cuponul de pensie de luna trecută şi începe să plângă. Venitul său lunar este de doar 350 de lei. Atât a considerat statul român că merită după o viaţă în care a muncit pe brânci.

„Şi nu mi-a fost uşor, pentru că am lucrat în comerţ. Am fost ospătăriţă, dar am muncit ani întregi, nopţi nedormite, oboseală”, oftează bătrâna. După ce-şi plăteşte utilităţile, îi mai rămân puţin peste 50 de lei. Cu aceşti bani îşi cumpără de mâncare.

Banii sunt cheltuiţi cu chibzuială, iar mesele sunt mereu la fel. Ciorbă de cartofi sau tocană de legume. Niciodată ceva mai sofisticat. A uitat demult ce gust au carnea, ciocolata sau portocalele.

 „Sunt zile în care nu am ce să pun pe masă. Trag de-o ciorbă chiar şi două săptămâni. Sunt tare săracă şi amărâtă”, mai spune femeia cu ochii în lacrimi.

Locuieşte într-o garsonieră confort II, iar uşa nu i-o deschide nimeni. Poate doar vântul când bate mai tare.
Igrasia de pe pereţi şi hainele mototolite puse în geam să nu intre frigul îi alină singurătatea. Şi-ar întreţine casa dacă ar avea cu ce.

„Sunt multe de făcut şi în casa asta, dar cu ce să le fac? Mi-ar plăcea să am una, alta să mai înfrumuseţez, dar... asta e!“, adaugă bătrâna.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care pensionara Vasilica Costea vrea să muncească. Este conştientă că va fi dificil, însă speră că cineva îi va lua anunţul în considerare şi va fi contactată.

„Mă rog la Dumnezeu în fiecare zi să găsesc ceva de făcut. Risc să mor de foame aici în casă sau de frig”, mai spune bătrâna, cu aceiaşi ochi înlăcrimaţi.

O poveste tristă

Aşa cum am menţionat, bătrâna Vasilica Costea se luptă cu demonii singurătăţii. Are un fiu pe care nu l-a mai văzut de 13 ani şi care a uitat-o. N-o să intrăm în adâncul poveştii, vă spunem doar intriga.

Bătăi, scandaluri, reproşuri, disperare, procese. Sunt rănile pe care i le-a provocat prea multă dragoste de mamă. „Băiatul meu m-a uitat... M-a bătut şi m-a dat afară din casă! De 13 ani nu mai ştiu nimic de el. L-am iubit enorm şi l-am sprijinit cu tot ce am putut şi de pomană. Acum sunt singură în văgăuna asta, pentru că el nu mă mai vrea”, îşi îneacă amarul în lacrimi pensionara.