Slobozia: Ioan Cernău explorează misterele trecutului
0A transformat pasiunea pentru istorie în profesie şi a devenit arheolog. De asemenea, lucrează ca muzeograf la Muzeul Judeţean de Istorie din Slobozia.
De când se ştie, Ioan a fost fascinat de misterele istoriei. I-a plăcut mereu să caute, să afle şi să cerceteze date despre trecutul îndepărtat. „Încă de la primele ore de istorie, mi-am dat seama că această disciplină este foarte frumoasă. Trecutul trebuie cercetat şi arătat tuturor celor care îşi pun întrebări“, este de părere tânărul arheolog.
Viaţa de student
Imediat după ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Istorie din Târgovişte, oraşul în care s-a născut şi, totodată, un loc încărcat de mărturii ale trecutului. Viaţa de student a fost una extrem de plină de aventură pentru Ioan. În stagiile de practică, venea în Bărăgan pentru a participa la săpăturile arheologice desfăşurate pe situl de la Popina Borduşani. A rămas plăcut impresionat de vestigiile ascunse pe malurile Ialomiţei. Astfel, a reuşit să cunoască date despre civilizaţiile care au trăit în urmă cu mii de ani pe aceste meleaguri.
„A fost foarte frumos pe şantier pentru că lucram în echipă şi fiecare dintre noi încercam să scoatem la lumină cât mai multe rămăşiţe ale relicvelor aflate acolo, sub pământ“, rememorează tânărul arheolog.
Bursier în Franţa
Tot în timpul facultăţii, timp de patru luni, a primit o bursă de studii în Franţa, la Facultatea Haute Savoie, din Chambery. Chair dacă în ţară a cercetată trecutul, acolo el s-a specializat în istorie modernă. Experienţa a fost una foarte interesantă, iar tânărul a avut foarte multe de învăţat. „În Franţa, relaţia student-profesor este una excelentă. Practic, profesorii sunt foarte apropiaţi de studenţi, vorbesc din experienţa lor şi le explică acolo unde nu au înţeles“, mărturiseşte Ioan.
În anul 2007, a fost angajat la Muzeul Judeţean de Istorie din Slobozia. Este atât arheolog, cât şi muzeograf. El le vorbeşte vizitatorilor despre artefactele pe care le descoperă. Cea mai inedită piesă pe care a reuşit să o scoată la lumină a fost un obiect de cult. „Era o zeitate feminină pe care oamenii din trecut o foloseau pentru a cinsti cultul fertilităţii. Nu era mai mare de 10 centimetri şi era confecţionată din lut“, explică Ioan.
Citiţi mai multe în „Adevărul de Seară“ de astăzi!