Sfârşitul tragic al singurului ministru din istoria Bărăganului. Aurelian Bentoiu, ilustrul politician ucis în temniţa comunistă Jilava
0O cutremurătoare poveste de viaţă iese la iveală după mai bine de jumătate de veac. Originar din judeţul Ialomiţa, Aurelian Bentoiu, erou pe frontul de la Turtucaia, în Primul Război Mondial, şi ministru al Justiţiei, pe vremea guvernării Tătărăscu, a murit în chinuri groaznice în cutremurătoarea închisoare Jilava. Dragostea lui viziunea liberalilor i-a adus sfârşitul.
Puţini sunt cei care îşi mai amintesc de cel care a fost cel mai mare intelectual din întreaga istorie a Bărăganului. Născut în ultimii ani ai secolului XIX, în îndepărtatul sat ialomiţean Făcăeni, Aurelian Bentoiu a fost cea mai mare personalitate pe care Bărăganul a oferit-o istoriei. Avocat, erou militar, ministru şi publicist s-a bucurat de o viaţă frumoasă, al cărei sfârşit a fost cutremurător.
Pe 19 iunie 1982, în casa chiaburului Bentoiu din Făcăeni se naşte micul Aurelian. Ca toţi copiii din sat, urmează cursurile primare în şcoala din localitate, iar din 1913 ia drumul Bucureştilor şi se înscrie la Liceul „Gheorghe Lazăr”, devenit peste timp unul dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Capitală. La finalul studiilor liceale, Aurelian Bentoiu se înscrie la Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie, din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Eroul de la Turtucaia
Ultimii ani din Primul Război Mondial îl prind pe tânărul îşi întrerupe studiile şi porneşte pe câmpurile de bătălie. În 1918 este mobilizat să lupte pe frontul de la Turtucaia.
Aurelian Bentoiu în timpul mobilizării pe frontul de la Turtucaia FOTO: revista22.ro
Retragerea din Dobrogea era să-i fie fatală, acesta fiind grav rănit. A avut însă noroc pentru că vărul său Ion Bănulescu, sanitar în regimentul în care Bentoiu lupta, a reuşit să-l salveze din ghearele morţii. Finalul războiului îl prinde totuşi licenţiat în drept şi reuşeşte să-şi deschidă propriul său cabinet de avocatură.
Cârmuitorul Justiţiei din România interbelică
Perioada anilor 1933 – 1937 îl prinde pe Aurelian Bentoiu în Parlament, acolo unde obţine un loc în Camera Deputaţilor, fiind printre primii parlamentari ialomiţeni propuşi de Partidul Naţional Liberal.
Renunţă la viaţa de parlamentar şi reuşeşte să ajungă ministru al Justiţiei, în timpul guvernării Tătărăscu. Niciun alt om politic din toată istoria judeţului Ialomiţa de la început de secol XX şi până în prezent nu a reuşit să deţină o funcţie atât de înaltă precum Aurelian Bentoiu.
Publicist şi traducător
Dincolo de cariera politică, Aurelian Bentoiu s-a remarcat şi prin dragostea lui pentru filologie. A publicat versuri în revista „Ramuri”, editată la Craiova şi a vorbit studenţilor români despre personalitatea lui Titu Maiorescu, la un an de la fulgerătoarea dispariţie a marelui critic.
Discursul său avea să fie publicat în celebra revistă „Convorbiri Literare”. Cel mai important punct din cariera sa de om al literelor îl atinge în momentul în care traduce în limba română operele Puşkin şi Maxim Gorki.
Ucis în gulagul de la Jilava
Simpatiile politice liberale sunt motivul pentru care intelectualul şi politicianul ialomiţean cade în dizgraţia regimului comunist de la Bucureşti. Coşmarul său începe în 1948, când fără a fi judecat, este arestat.
Aurelian Bentoiu în timpul detenţiei la Jilava FOTO: CNSAS/revista22.ro
Timp de opt ani a fost purtat prin cele mai cumplite închisori comuniste. Gulagurile de la Jilava, Piteşti, Galaţi, Sighet, Craiova, Malmaison, Uranus sau Văcăreşti devin pentru Aurelian Bentoiu locurile cele mai cumplite.
În anul 1956 este achitat, însă un an mai târziu este din nou judecat şi închis la Jilava, fiind condamnat la 25 de ani de detenţie grea. Ca oricare deţinut politic, Bentoiu a avut parte de un regim de detenţie grea. A îndurat foame, bătăile şi furia întreg sistemului comunist. Îşi găseşte sfârşitul în ziua de 27 iunie 1962, în celula închisorii Jilava.
Citiţi şi:
Mărturiile preotului Petruş Nifon Casian din temniţele roşii
FOTO În satul deportaţilor din Bărăgan cuvântul „rus” înseamnă „durere”