Mărirea şi decăderea simbolului Sloboziei comuniste. Povestea patronului de la „Privighetoarea“

Chiar dacă a reuşit să îşi construiască o avere însemnată şi să fie trecut în catastiful celor mai bogaţi oameni ai României post-revoluţionare, Iulian Oprea,  vestitul cârciumar din Bărăgan, omul care se prezenta de fiecare dată în faţa tuturor drept „Nea’ Iulică“ a avut o viaţă desprinsă din romane.

Iubit şi apreciat de toţi locuitorii oraşului, el a murit ca un om simplu şi necunoscut. Întreaga sa viaţă i-a plăcut să fie în centrul atenţiei şi să îşi facă prieteni influenţi. 

Născut în comuna Hardali din Cadrilater, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, avea să fie deportat în Medgidia împreună cu părinţii şi cei şapte fraţi ai săi. Ajuns în pe meleaguri dobrogene a înfruntat foametea, sărăcia şi disperarea de după război.

Copilul Cârciumar

A crescut în mahalalele din Medgidia şi a fost vecin cu regretatul Dan Spătaru alături de care erau toată ziua pe maidane, bătând mingile de cârpă, singurele jucării pe care şi le permiteau în acele vremuri copiii săraci. 

Tot la Medgidia, au învăţat împreună ce înseamnă viaţa de cârciumar. Cel care l-a predat lecţiile a fost chiar tatăl lor, care avea un mic restaurant. În tot acest timp, pentru câţiva lei, mama copiilor torcea lână pentru famiile de turci mai înstărite. 

Şcoala nu era una din priorităţile copiilor familiei Oprea. Trebuiau tot timpul să stea la cârciumă şi să aibă grijă de clienţi, altfel riscau să îndure foamea. 

Foto

Privighetoarea lui nea Iulică

Iulian Oprea a devenit cunoscut abia la începutul anilor ’70, când a ajuns la Slobozia. După ce a absolvit câteva cursuri în industria alimentară, el a fost repartizat la ca şef al banalului popas de provincie „Privighetoarea“, aflat la marginea oraşului, pe drumul vechi spre mare. Curând, restaurantul unde „Nea’ Iulică“  era şef  avea să ajungă cel mai renumit din ţară.  

Mâncarea gustoasă, băuturile fine, servirea ireproşabilă, lăutarii vestiţi care făceau ca petrecerile să ţină până la miezul nopţii, atrăgeau ca un magnet pe toţi cei care treceau prin Slobozia. 

Tot în această perioadă, cârciumarul se căsătoreşte pentru prima dată şi aduce pe lume alături de soţia sa două fete, Alice şi Gina Oprea.

Opulenţă fără margini

Iulian Oprea  a reuşit să transfrome popasul „Privighetoarea“ într-un adevărat centru comercial. Aici era singurul loc din Bărăganul comunist unde se putea găsi caşcaval, mezeluri, ţigări, banane, portocale sau renumitul suc pepsi cola. 

„Oamenii stăteau la coadă în faţa restaurantului pentru a lua ceva de mâncare. Iulian Oprea reuşea în acei ani să facă rost de toate aceste bunătăţi care nu se găseau“, susţine jurnalistul George Stoian. 

De asemenea, în fiecare toamnă aici se organizau petreceri câmpeneşti de „Ziua Recoltei“. În curtea localului erau amenajate tarabe, unde erau expuse tot soiul de bunătăţi. Muzica răsuna până la miezul nopţii, iar oamenii veneau şi dansau.

Prietenie secretă 

Protipendada lumii bucureştene din anii comunismului a fost şi ea atrasă de faima „Privighetorii“. Vetede de primă mână, precum actorul Jean Constantin sau interpreţii de muzică populară Ion Dolănescu şi Benone Sinulescu, au trecut, în drumul lor spre mare, cel puţin odată, pragul vestitului local din Slobozia. 

Cu toate acestea, cel mai fidel client al highlif-ului comunist  era fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu, Nicu Ceauşescu. Între el şi Iulian Oprea s-a legat o prietenie foarte strânsă. Foarte multe dintre petrecerile private ale lui Nicu Ceauşescu erau organizate la localul din Slobozia. 

„Totul se desfăşura sub o discreţie totală. Venea cu întreg staful şi chefuiau până în zori. Nicu Ceauşescu avea un sperau special amenajat doar pentru el unde venea şi îşi făcea de cap“, adaugă jurnalistul George Stoian. 

Conspiraţie împotriva şefului

În preajma evenimentelor din decembrie 1989, viaţa şefului „Privighetorii“ a fost pusă în pericol din cauza prieteniei sale cu Nicu Ceauşescu. În Slobozia începuseră să umble zvonuri despre faptul că fiul dictatorului este ascuns în secret în local împreună cu o bandă de terorişti, iar scopul lor este acela de a asedia oraşul. 

Imediat o forţă contraofensivă a fost pregătită să i-a cu asalt întreg restaurantul şi îi ucidă pe terorişti împreună cu şeful Iulian Oprea. Din fericire, zvonurile au fost demontate la timp.

„Se crease panică în tot oraşul cu privire la aceşti terorişti. Eu m-am întâlnit în secret cu Iulică şi am purtat o discuţie cu el despre acest lucru. El mi-a infirmat zvonurile, iar eu am scris un articol în care am explicat faptul că nimeni nu este ascuns la «Privighetoarea»“, susţine gazetarul.

Paradisul destrămat 

Imediat după Revoluţie, cârciumarul din Bărăgan avea să piardă şefia restaurantului a cărei faimă o dusese în toată ţara, iar localul s-a privatizat. Cu toate acestea, Iulian Oprea era încă în plină ascensiune, chiar dacă a trebuit să treacă printr-un divorţ şi să îşi regăsească iubirea în braţele celei de-a doua soţii, Mariana Pandele.  

 Astfel, el a reuşit să construiască cel mai mare complex hotelier din judeţul Ialomiţa, „Paradis Iulică“.  Complexul a fost dat în folosinţă în anul 1995. Din nou, Iulian Oprea a reuşit să atragă atenţia tuturor. „Paradisul“  său, construit la intrarea în Sloboiza, a fost la vremea respectivă cel mai modern imobil din întreg Bărăganul. 

Cele 74 de camere erau mobilate conform ultimelor tentinţe, iar clienţii care sde cazau la hotel erau cei mai bogaţi oameni din România şi politicieni influenţi. 

Cu toate acestea, hotelul a funcţionat doar zece ani. Din cauza vânzărilor scăzute şi a clienţilor care se împuţinau de la o zi la alta, Iulian Oprea şi-a vândut „Paradisul“ în anul 2005, Univerisităţii Biotera din Bucureşti, pentru suma de 22 de miliarde de lei vechi. 

Încolţit de zvonuri nefondate

Odată cu această tranzacţie, a început şi decăderea cârciumarului. Omul care avea oraşul la picioare ajunsese să fie părăsit de toţi prietenii. 

Pe străzile Sloboziei, oamenii vorbeau despre faptul că este grav bolnav şi că a fost aruncat de rudele sale într-un azil de bătrâni sau că şi-a pus capăt zilelor imediat după ce a vândut hotelul, supărat că a fost nevoit să renunţe la tot ceea ce construise.

Zvonurile ai fost însă infirmate de cărte soţia Mariana Pandele (58de ani). 

„Era foarte greu pentru noi să auzim tot felul de lucruri neadevărate. A fost un şoc pentru mine să aflu că a fost dus la azil sau că era neîngrijit, având în vedere că trăia alături de mine în casă“, susţine femeia.

Părăsit de oamenii pe care i-a considerat prieteni şi i-a ajutat, cârciumarul Bărăganului a trecut în nefiinţă anul trecut pe data de opt iulie, la vârsta de 74 de ani.