Mănăstirea Balaciu, puntea dintre oameni şi divinitate

În urmă cu aproape jumătate de veac, comuniştii au pus lacătul pe uşa lăcaşului de cult. Astăzi, momumentul a devenit unul din cele mai importante centre spirituale din Bărăgan. Lăcaşul a fost ridicat la jumătatea secolului al XIX-lea de boierii Neacşu şi Ecaterina Pitişteanu, veniţi de pe meleaguri argeşene, aproape de apele râului Ialomiţa.

Locul în care a fost clădită biserica este unul încărcat de istorie. În zonă, arheologii au descoperit o veche cetate deacică, al cărei conducător se presupune că ar fi fost marele rege Dromichete.

„Boierii au întemeiat adăposturi pentru vite, cunoscute drept coşare sau odăi, aşa că aşezarea a luat numele de «Odaia Piteşteteanului», care, pe atunci, avea 25 de gospodării“, precizează istoricul Ştefan Grigorescu.

În anul 1924, satul aflat în jurul bisericii a fost strămutat,din cauza revărsărilor Ialomiţei, la o distanţă de patru kilometric de maluri,  iar lăcaşul de cult avea să rămână părăsit.

Şcoală de cântăreţi

Părăsit, lăcaşul părea sortit uitării, însă, trei ani mai târziu, avea să fie salvat la intervenţia Preasfinţitului Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei, care, cu ocazia unei vizite în Bărăgan, a hotărât înfiinţarea oficială a mănăstirii şi a unei şcoli de cântăreţi bisericeşti.

Clădirea a fost reabilitată în totalitate, au fost ridicate mai multe chilii şi a fost înfiinţată şi şcoala de cântăreţi, care, la distanţă de trei ani, a fost mutată la Medgidia. Schitul, care a fost serios avariat în urma cutremurului din noiembrie 1940, a găzduit, de-a lungul anilor, zeci de călugări refugiaţi din Basarabia şi a fost vizitat de mii de credincioşi.

Citiţi mai multe amănunte în paginile săptămânalului "ADS Ialomiţa" !