Gheorghe Ciobanu, ceasornicarul – lăcătuş
0De 35 de ani este cel mai renumit ceasornicar din Slobozia. Prin mâinile lui, a trecut şi pendula Bisericii din Bacău.
Cel care l-a îndemnat să aleagă această meserie a fost unchiul său. „Mi-a zis că e mai bine aşa,că o să câştig bani mai mulţi“, povesteşte Gheorghe Ciobanu. Fără să mai stea pe gânduri, între 1974 şi 1976, urmează cursurile singurei Şcoli Profesionale de Mecanică Fină din ţară, la Arad. După ce a terminat, a devenit ceasornicar cu acte în regulă.
O meserie uitată
Timpul a trecut şi vremurile s-au schimbat. Astăzi, prea puţini tineri vor să mai devină ceasornicari. Din cei peste 16 meseriaşi care reparau ceasuri în Slobozia, înainte de 1989, doar 3 mai practică astăzi această meserie. Gheorghe Ciobanu este unul dintre ei. După căderea comunismului, omul şi-a făcut propria afacere.
Pentru că avea nevoie de ajutor şi nu găsea ucenici, a învăţat-o meserie pe soţia sa, care de mai bine de cinci ani este omul de încredere în atelier. „Schimbă baterii la ceasuri, montează cadranele sparte. Când nu ştie, mă întreabă şi îi arăt cum se face“, povesteşte el.
Policalificare
De când cu criza, clienţii sunt simţitor mai puţini. Cel mult patru sau cinci persoane îi calcă zilnic pragul atelierului. Cei care apelează la serviciile sale vin mai mult să-şi schimbe acesoriile deteriorate. „În anii 80, reparam ceasuri sovietice şi elveţiene, ce aveau o mecanică aparte. Acum toţi vin să le pun o baterie nouă sau să le schimb curelele“, declară bărbatul.
Ca să nu dea faliment, ceasornicarul Gheorghe Ciobanu a învăţat şi meseria de lăcătuş.
Citiţi mai multe în ediţia de astăzi a cotidianul „Adevărul de Seară“ Slobozia