Cum condamnă statul la moarte peste 7000 de pensionari ialomiţeni. Viaţa cu 350 de lei pe lună

Potrivit statisticilor oficiale, în Ialomiţa există un număr total de 7900 de vârstnici care trăiesc din pensia socială minimă garantată, a cărei valoare nu este mai mare de 350 de lei. Poveştile oamenilor care trebuie să se descurce cu aceşti bani sunt similare şi au în prim plan sărăcia. Deşi au nevoie de ajutor asistat, aceşti bani le sunt insuficienţi pensionarilor pentru a-şi duce bătrâeţile într-un azil.

Pensia socială minim garantată a fost instituită în baza ordonanţi  Guvernului numărul 6/2009. La nivelul judeţului Ialomiţa, potrivit datelor furnizate de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, există 7900 de pensionari care beneficiază de cuantumul stabilit de lege pentru această categorie de pensionari, adică 350 de lei pe lună.

Cum se descurcă aceşti oameni este greu de imaginat, în condiţiile în care mulţi dintre ei trăiesc singuri fără a fi sprijiniţi de familie.

În baza aceleiaşi legi este plătită şi bătrâna Elena Coman (79) de ani. Ea este un caz fericit într-un fel sau altul deoarce se bucură de atenţie şi sprijin din partea copiilor.  De 5 ani, femeia a învăţat să facă economii, pentru a-şi cârpi sănătatea măcinată de boli.

De câteva zile s-a reîntors la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, unde a început să cheltuie puţinii bani pe care îi are pe medicamente. „Trebuie să luăm medicamente pentru că spitalul nu are. Ne-a dat o listă şi noi cumpărăm! Ce să facem?, cumpărăm dacă vrem să fim sănătoşi„susţine bătrâna.

Nu la fel este viaţa şi pentru Floarea Andrei (70 de ani) o altă pensionară din Slobozia plătită de stat cu 350 de lei, după ce 40 de ani a lucrat într-o croitorie a Cooperativei. Femeia povesteşte că trăieşte într-o garsonieră confort doi dintr-un bloc debranşat de la căldură , iar pensia trebuie să o împartă între medicamente şi factua la curent.

„Ca să mă încălzesc folosesc un reşou pe care îl am de când m-am măritat. Şi toţi banii mei îi dau pe căldură. Am şi diabet şi trebuie să cumpăr medicamente. Sunt singură că soţul mi-a murit demult , iar copiii m-au uitat” spune bătrâna cu lacrimi în ochi.

Viaţa la azil, un lux
 

O alternativă pentru suferinţa acestei femei ar fi azilele de bătrâni, pe care statul, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială, le administrează la Balaciu şi Fierbinţi. Însă cei 350 de lei pe care oameni cu situaţi asemănătoare bătrânei Florica Andrei îi obţin pe lună sunt insuficienţi pentru a putea să se interneze într-un azil.

Potrivit DGASC, centrele rezidenţiale pentru vârstnici ale instituţiei percep tarife de 750 de lei pe lună. Cei care nu au venituri suficiente sunt obligaţi să dea statul în judecată şi să demonstreze că nu au cum să achite aceste sume, iar în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens ei pot determina instituţia să suporte restul de cheltuială.

Toate acestea în condiţiile în care numărul locurilor în cele două centre este limitat, iar cereririle sunt destul de multe.