Ce sunt, de fapt, moaştele - sursa miracolelor, explicată de teologi. Cum au adus ploaia osemintele Sf. Pantelimon într-un an secetos al Bărăganului
0De foarte multe ori contestate, moaştele au o încărcătură spirituală foarte mare. Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi teologii şi preoţii au explicat faptul că rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor reprezintă un alt mod prin care Dumnezeu binecuvântează oamenii. Izvoarele istorice arată cum osemintele aparţinând sfinţsfântului Pantelimon au reuşit să aducă ploaia într-un an cu secetă, din Bărăgan.
De secole întregi ştiinţa încearcă să găsească un răspuns cu privire la miracolul care învăluie sfintele moaşte. Biserica le defineşte ca fiind rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, prin care Dumnezeu arată puterea Sa de a binecuvânta oamenii. Aceste rămăşiţe au fost încununate cu har dumnezeiesc şi pot face minuni, pentru că însăşi sfinţii cărora le-au aparţinut au fost purtători de har în timpul vieţii.
Într-un eseu dedicat sfintelor moaşte, denumit „Despre cinstirea sfintelor moaşte”, părintele Cleopa explică importanţa osemintelor care au aparţinut sfinţilor: „noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin el – adeseori minuni”.
Biserica cinsteşte sfinţii martiri
Potrivit surselor istorice, Biserica Ortodoxă consideră importantă închinarea la moaşte deoarece acestea reprezintă, pe lângă încărcătura spirituală foarte puternică, şi un omagiu adus martirilor care au luptat pentru propovăduirea dreptei credinţe. Cele mai bine argumentate opinii referitoare la această ipoteză aparţin învăţatului teolog Ioan Damaschin ( 676 – 749) care în lucrarea sa „Dogmatica”, explică motivele pentru care Biserica propovăduieşte închinarea la sfintele moaşte.
„Trebuie să cinstim apărătorii neamului omenesc. Da, trebuie să-i cinstim, ridicând biserici în numele lor, aducând roade, prăznuind pomenirea lor (…)Stăpânul Hristos ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele sfinţilor, care izvorăsc, în multe chipuri, faceri de bine şi dau la iveală mir cu bun miros” scria teologul Ioan Damaschin în lucrarea sa.
Moaştele nu sunt idoli
În Decalogul pe care Dumnezeu i l-a dictat lui Moise, cea de-a doua Poruncă „Să nu-ţi faci chip cioplit”, scoate în evidenţă o dispută care a dăinuit de secole în ceea ce priveşte sfintele moaşte. Considerate de foarte mulţi învăţaţi un „chip cioplit”, autenticitatea şi puterea miracolelor pe care le fac moaşte au fost adesea puse la îndoială. Părintele Cleopa de la mânăstirea Sihăstria răstoarnă aceste teorii şi explică faptul că asocierea rămăşiţelor sfinţilor cu idolatria este eronată.
„Nici sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui Dumnezeu, şi nici închinarea la ele nu este idolatrie. Căci dacă Însuşi Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunată ce le-o dă, şi noi trebuie să le cinstim” susţine părintele Cleopa în lucrarea sa „Despre cinstirea sfintelor moaşte”.
Sfântul Pantelimon a alungat seceta din Bărăgan
Preotul Adrian Lucian Scărlătescu, din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor a identificat miracolele pe care rămăşiţele pământeşti ale unora dintre sfinţi le-au făcut de-a lungul timpului în această eparhie. „Există numeroase mărturii istorice prin care Biserica a făcut minuni.
De exemplu, în timpul lui Alexandru Vodă Ipsilanti s-a apelat la ajutorul Bisericii pentru stârpirea ciumei, a lăcustelor şi a secetei” explică preotul Adrian Lucian Scărlătescu. În luna mai a anului 1927, la Urziceni au fost aduse pentru ploaie moaştele Sfântului Pantelimon.
Procesiunea cu osemintele sfântului a durat mai bine de 10 zile, timp în care mii de oameni au venit să se închine la racla sfântă. „În gara Urziceni au fost întâmpinaţi de o mare mulţime cu lumânări aprinse în mâini, în frunte cu Părintele Protopop Gheorghe Popescu. Toţi implorau ca Sfintele Moaşte să rămână acolo. Li s-a promis că, respectând itinerariul aprobat, se vor întoarce” adaugă preotul Adrian Lucian Scărlătescu.
Citiţi şi: