VIDEO Piese de tezaur, purtate de străbunici la sărbători. Etnograf: „Dădeau un car de grâu numai pentru materiile prime“
0Obiecte de port popular cu o vechime, unele, de peste 200 de ani, au fost scoase din „lada de zestre“ a muzeului şi pot fi admirate până la sfârşitul lunii aprilie.
O expoziţie de o frumuseţe extraordinară, care trebuie admirată „pe viu“, a fost vernisată joi, 22 februarie 2018, la Muzeul Judeţean Olt. Costume purtate de ţăranii din Olt şi Romanaţi de acum 200 de ani la sărbători şi la momentele importante din viaţă (la nuntă, la logodnă etc.) au fost pentru prima dată expuse, putând fi admirate până la finele lunii aprilie.
Mai sobre, cele specifice nordului judeţului Olt, în care predomină tonurile de albastru, gri, vişiniu şi „multă strălucire, conferită de folosirea firului de beteală, a paietelor şi mărgelelor policrome“, cum le descriu specialiştii muzeului, sau „în culori vii, tonuri de roşu în combinaţii armonizate cu galben, albastru, alb şi verde, conferind ansamblului vestimentar tradiţional exuberanţa zonelor însorite de câmpie“, cele de Romanaţi, costumele străbat timpul şi te fac să te întrebi ce mâini vrăjite le-au putut coase.
Cojoacele, unele dintre acestea cu o vechime de aproape 200 de ani, spun alte poveşti, poveştile celor câţiva cojocari adevăraţi în toată zona, care munceau pentru o astfel de piesă luni întregi, însă şi răsplata era pe măsură.
„Dădeau un car de grâu numai pentru a procura materiile prime“, a dezvăluit etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş, precizând că zestrea de cojoace a muzeului oltean rivalizează, dacă nu cumva întrece, muzeele regionale şi naţionale de profil.
Portul mirilor de altădată impresionează prin fineţea lucrăturii, prin cromatică, iar la acea vreme presupunea o adevărată investiţie. Muzeul a achiziţionat cea mai mare parte a pieselor în anii ’50-’60 ai secolului trecut, însă nu costume întregi, ci piesele pe care fiecare se îndura să le vândă. Cert este că astăzi printre cele aproape 10.000 piese din colecţia secţiei de Etnografie se regăsesc şi piese de tezaur. Cele mai vechi sunt scoarţele, care ating 300 de ani, însă ce dă valoare unei piese de muzeu, a precizat etnograful Claudia Balaş, este nu doar vechimea, ci şi autenticitatea, originalitatea, starea de conservare. „Noi nu avem balast, toate sunt în stare foarte bună“, a mai spus etnograful, pentru a putea valorifica întreaga colecţie aflată în patrimoniu fiind necesare, însă, câteva clădiri pentru expunere.
„Avem aproximativ 10.000 de piese la muzeu, ne-ar trebui încă cinci-şase, poate zece clădiri, nu săli, clădiri ca aceasta să le expunem. Avem 800 de marame, oricând am putea face o expoziţie doar cu marame. Toate obiectele sunt în stare bună, noi nu avem «balast»“, a mai spus Claudia Balaş, precizând că cea mai veche piesă aproape atinge 300 de ani, în timp ce trei dintre cojoacele expuse au, şi acestea, aproape 200 de ani. O altă expoziţie va fi pregătită pentru anul viitor, când alte obiecte de patrimoniu, deosebite, vor fi etalate în faţa publicului vizitator.
Portul de altădată, obiect de tezaur