Analiză Oboseşti repede sau nu mai scapi de o tuse? Testul banal care îţi arată ce boli grave pot ascunde aceste simptome
0Poate dura cel mult câteva zeci de minute, nu necesită o pregătire laborioasă în prealabil, în schimb oferă răspunsuri la probleme respiratorii puse, deseori, pe seama altor boli. Dacă amintim doar astmul şi BPOC care pot fi astfel diagnosticate şi tot înseamnă foarte mult.
Spirometria este o analiză la îndemână astăzi, deşi pacienţii ajung să se investigheze astfel după mai multe etape de tratament cu antibiotic, în urma răcelilor repetate, sau căutând rezolvarea problemelor la alţi medici decât pneumologii.
Dacă oboseşti din orice, fără să fii obez sau dacă te confrunţi o tuse prelungită, căreia nu-i mai dai de cap, se impune o astfel de analiză, neinvazivă şi foarte precisă, de apreciere a funcţiei pulmonare.
De fapt, spirometria asta este, un examen medical esenţial realizat în vederea depistării şi ţinerii sub control a unei afecţiuni pulmonare, care presupune măsurarea capacităţii pulmonare în vederea depistării tipului bolii, determinării cauzei şi evaluării gravităţii afectării pulmonare.
„Spirometria clar nu face rău nimănui, însă nici nu putem spune că se impune în orice condiţii. În momentul în care pacienţii obosesc foarte repede sau persistă o tuse fără altă etiologie, se impune. Bineînţeles că nu o facem la adolescenţi, de exemplu, fără un motiv anume, însă dacă avem, pe de altă parte, de a face cu un fumător, care are şi peste 40 de ani, acest tip de investigaţie poate fi relevant.
Se realizează, fără indicaţii speciale, în acele campanii publice, însă sunt din ce în ce mai rare, probabil şi pentru faptul că presupun ceva costuri, or dacă nu le subvenţionează nimeni...“, spune medicul pneumolog din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, dr. Lucia Florescu.
Cele mai cunoscute afecţiuni depistate astfel sunt astmul şi BPOC. În cazul astmului, simptomele, care în crize pot fi chiar severe, îi duc mai repede pe pacienţi la specialist, în vreme ce în cazul BPOC pacienţii pun semnele bolii pe seama obiceiurilor (respiraţie îngreunată din cauza consumului de tutun), al înaintării în vârstă, câştigului în greutate etc., de foarte multe ori ajungând la specialist când BPOC, o boală care înaintează extrem de tăcut, este în stadii avansate. Tot spirometria, însoţită şi de alte analize medicale, poate oferi răpunsuri în cazuri şi mai complicate, de emfizem, fibroză pulmonară etc.
Cum se face spirometria
Investigaţia este recomandat să se realizeze la cabinet. Pacientul este aşezat pe un scaun şi cu o pensă i se astupă nasul, astfel încât să respire doar pe gură. Buzele vor fi ţinute strâns în jurul piesei bucale legate printr-un tub flexibil la un aparat de măsură (spirometru). Este necesară cooperarea pacientului, acesta fiind motivul pentru care copiilor li se indică acest tip de investigaţii după vârsta de 4-5 ani.
Există trei faze ale procedurii şi, în funcţie de acurateţea respectării indicaţiilor, poate dura de la 5 până la câteva zeci de minute, dacă este nevoie ca procedeul să se repete. Iniţial pacientul respiră normal prin aparat. În faza a doua se cere un inspir lent şi maximal urmat de un expir lent şi maximal, pentru ca în ultima fază să se execute un inspir profund, urmat de un expir puternic şi rapid. Valorile obţinute se exprimă de obicei procentual (raportat la valorile standard pentru vârstă, sex, înălţime).
Spirometria se foloseşte pentru diagnostic, dar şi pentru evaluarea efectului tratamentului indicat, după o anumită perioadă în care acesta a fost urmat. În cazul astmului, spirometria realizată după procedeul enunţat mai sus se poate repeta după ce pacientului i s-a administrat un bronhodilatator.
În alte cazuri, tot spirometria se poate realiza după un episod în care pacientul a fost supus unui anume tip de efort. Nu se realizează, în schimb, pacienţilor care au suferit de curând un infarct miocardic sau accident vascular, care au boli de inimă grave etc.