Obiceiul de Rusalii pe care pandemia l-a readus în curtea sătenilor. „Era văzut aproape ca vizita preotului pentru sfintele sărbători”

Rusaliile au în Oltenia, ca peste tot în țară, o semnificație deosebită, dar și ceva în plus: călușarii. De duminică cetele încep să cutreiere satele, într-un ritual în care bătrânii satului cred până astăzi. „Este poate printre puținele evenimente și lucruri bune generate de pandemie”.

Zilele ultimei mari sărbători din ciclul celor pascale debutează sâmbătă cu Moșii de vară, iar duminică se sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh, sau Rusaliile. În satele din Oltenia, de duminică începe periplul călușarilor, un obicei precreștin păstrat până astăzi și care durează zece zile. Odinioară ritualul era transmis din generație în generație într-o lume aproape închisă. Astăzi, călușarii adulți se întorc de pe unde i-au purtat pașii și, acolo unde ceata încă se poate reuni, o pornesc prin sate cu călușul. Pentru că de-a lungul anilor a fost din ce în ce mai greu ca adulții să fie „ținuți în poveste”, s-a transferat obiceiul către copii, asta și grație unui festival de căluș pentru copii început cu peste 25 de ani în urmă și care de cinci ani s-a îmbogățit cu o componentă de căluș itinerant. Această parte de căluș întors în sat este una dintre puținele povești frumoase ale pandemiei COVID-19.

„Este poate printre puținele evenimente și lucruri bune generate de pandemie, deoarece în anul 2021, în momentul în care nu puteam să desfășurăm concursul, s-a discutat ce facem cu călușul (n.red. – Concursul Național Călușul Românesc al Copiilor, un eveniment care la acea vreme aduna la Slatina mii de copii dansatori din toată țara și invitați din străinătate). Ne-am uitat ce prevedea legea. Erau 300 de persoane care participau și ne-am hotărât să facem acest festival în cinci sau șase localități”, a dezvăluit coregraful Ilie Brăileanu, directorul festivalului, în cadrul conferinței de presă organizată pentru a prezenta detaliile Festivalului „Călușul Oltenesc”. Așa s-a ajuns la readucerea călușului în vatra satului și s-a născut un nou festival, ajuns în acest an la a V-a ediție. Din 2021, copiii-călușari ajung astfel în localitățile care solicită să fie gazde în perioada în care, după obicei, călușarii cutreieră satele.

În acest an, Festivalul „Călușul oltenesc” se va desfășura în perioada 8-15 iunie 2025, în cinci localități din județul Olt, după următorul program: 8 iunie 2025 – Șopârlița; 9 iunie 2025 – Vișina; 13 iunie 2025 – Potcoava; 14 iunie 2025 - Gura Padinii; 15 iunie 2025 – Brebeni.

În cele patru ediții anterioare, călușarii au ajuns în 660 de gospodării din 22 de localități.

„Călușul care se joacă în curțile oamenilor este diferit de cel care se prezintă pe scenă”

În fiecare dintre localitățile menționate călușarii încep să joace încă de dimineață. Vor ajunge, ca odinioară, în curțile gospodarilor care își doresc să-i găzduiască și au și dare de mână să-i plătească (chiar dacă cetele de căluș vor fi remunerate și de către organizatori - Centru Județean de Cultură și Artă Olt și Palatul Copiilor Slatina). Am vrut să știm de ce vor avea parte sătenii: de un spectacol de căluș, sau de ritualul pe care bătrânii satului încă îl urmăresc cu lacrimi în ochi. Iar răspunsul este nuanțat.

„Călușul care se joacă în curțile oamenilor este diferit de călușul care se prezintă pe scenă. Repertoriul este total diferit. În curțile oamenilor, cetele de călușari au steag, au mut, au usturoiul, pelinul, sarea, lucruri pe care nu le au în evoluțiile scenice, deci tot ceea ce se întâmplă în gospodăriile oamenilor este ritual, este călușul de țărână, călușul de curte. Noi trebuie să ne raportăm, când vorbim de folclor, la condițiile socio-economice pe care le trăim. Noi nu putem să spunem că figura un’-doi sau rândunica se dansa acum 200 de ani la fel. (...) Ceea ce fac instructorii astăzi este în contextul socio-economic pe care îl trăim. A existat hora satului, a fost prima instituție de cultură a poporului român. Acolo se învăța dansul, acolo se învăța muzica, acolo se făcea educația, chiar instituție de cultură era. Dispărând ea, au apărut aceste forme instituționale unde se învață călușul. Important este să transmitem și copiii să înțeleagă că una este călușul de scenă, alta este călușul din curtea oamenilor”, a explicat coregraful Ilie Brăileanu.

Toate cetele de călușari vor fi acompaniate de instrumentiști din cadrul Ansamblului Profesionist „Doina Oltului”, chiar dacă asta presupune un efort deosebit. Este însă una dintre condițiile transmiterii obiceiului cât mai aproape de cum s-a practicat de generațiile anterioare.

„Nu ne ducem cu boxa în curtea oamenilor și e un efort deosebit pe care <Doina Oltului> a reușit să-l facă. Cele mai mari deservicii aduse folclorului românesc au fost făcute de televiziunile folclorice, televiziunile private. Pentru că în studiouri de sufragerie, de apartament, au invitat ansambluri și soliști și n-au avut dotarea tehnică necesară. În momentul în care au apărut ele, toate formațiile din România să știți că aveau acompaniament. Colegii mei se duceau fiecare cu instrumentiști. Dar existând această posibilitate – minim de efort, maxim de eficiență -, ei neavând dotări să poată să amplifice trei-patru-cinci instrumentiști, au preferat aceste negative. Și ăsta este un rău mare făcut folclorului românesc. La Ministerul Educației există, să știți, pentru concursurile naționale o directivă foarte clară ca la concursurile naționale de folclor acompaniamentul trebuie să fie live”, a mai explicat Brăileanu ce presupune efortul ca ceea ce văd astăzi oamenii de la sat să fie cât mai aproape de acel căluș din amintirile lor.

„Nimic nu stă pe loc. Bucuria noastră este că instructorul și experții au avut șansa să preia autenticul de la înaintașii lor”

Provocarea de a nu se îndepărta prea mult de călușul autentic este permanentă, ca și în cazul altor dansuri sau obiceiuri. „Nimic nu stă pe loc. Bucuria noastră este că instructorul și experții majoritatea au o anumită vârstă și experiență și au avut șansa să preia autenticul de la înaintașii lor și ne bucurăm că îl transmit mai departe. (...) Călușul, înainte, fiind un act ritualic, era văzut aproape ca vizita preotului pentru sfintele sărbători. Pentru că se spunea: <dacă-mi intră călușul în curte mă apără de rele, călușul are o putere tămăduitoare, o să fie bine, o să am spor> și așa mai departe. Dă această încredere care funcționa în mentalul colectiv prin generațiile anterioare și ne bucurăm să participăm și să transmitem și noi mai departe într-un mod cât mai aproape de autentic”, a transmis și directorul Centrului Județean de Cultură și Creație Olt, Viorel Pintea.

Cât despre localitățile în care vor ajunge tinerii călușari în acest an, unele cunosc tradiția călușului, în altele chiar s-a practicat, iar în toate astăzi există generații de copii și tineri care învață călușul, alături de alte dansuri populare, cu instructorul, în cadrul claselor externe de dansuri ale Centrului de Cultură și Creație. Din acești dansatori care se pregătesc la sat se și aleg, de altfel, dansatorii ansamblului profesionist „Doina Oltului” atunci când apar locuri vacante.

Bucuria a fost ca de clasele de dans popular să fie interesați, de-a lungul anilor, nu doar copiii, ci și părinții lor. Alteori adulții, care au vie în amintire vremea horelor din sat, sunt cei care vin cu cei mici de mână.

„Apropo de interesul și al adulților. Sunt familii întregi care vin. Adulții au jucat călușul, își aduc copiii, își aduc nepoții, chiar și strănepoții, să învețe dansurile populare, nu numai călușul”, a dezvăluit Ana-Maria Ciaușu, director de programe în cadrul Centrului de Cultură și Creație Olt.

Cele mai performante ansambluri de dansuri, care se bat an de an pentru trofee la concursurile de căluș, au de altfel în componență călușari de toate vârstele. Este cazul cetelor de călușari din Dobrun, Osica de Jos, Scornicești, Vâlcele și Colonești, a mai precizat coregraful Ilie Brăileanu.